Tipăriturile teologice din secolul al XVII-lea, manifestare şi mărturie permanentă a unităţii naţionale româneşti, în viziunea lui Vasile Netea

Distribuie pe:

Din multele sale preocupări, se cuvine să reţinem cu precădere rolul important pe care Vasile Netea îl acordă Bisericii în acţiunea de culturalizare a poporului român. Se ştie foarte bine că Biserica este cea dintâi instituţie care are un merit deosebit în această privinţă. Încă din vremuri îndepărtate, mănăstirile au fost cele dintâi focare de cultură, unde călugării copiau diferite manuscrise de pe urma cărora aveau folos toţi românii. Apoi, în timpuri nu prea îndepărtate, cei mai luminaţi oameni erau preotul şi învăţătorul. Toate aceste aspecte le surprinde profesorul Vasile Netea în opera sa, ba mai mult, vine cu prezentări concrete despre anumiţi ierarhi cărturari, pe care i-a avut Biserica, îndeobşte Biserica Ortodoxă Română.

Secolul al XVII-lea este reflectat pe larg în opera istoricului Vasile Netea, şi aceasta pe bună dreptate, pentru că Biserica Ortodoxă Română cunoaşte perioada ei de apogeu prin marii ei ierarhi-cărturari, prin numeroasele lăcaşuri de închinare ridicate acum, prin tipografiile înfiinţate în diferite centre bisericeşti. Profesorul Vasile Netea vorbeşte cu elogiu deosebit de opera monumentală a mitropolitului Varlaam al Moldovei, şi „Cazania" de la 1643, care cuprinde foarte multe învăţături pentru tot poporul. În Revue Roumaine d'Histoire, Vasile Netea are un articol intitulat „Difuzarea Cazaniei lui Varlaam în Transilvania", în care vorbeşte despre larga circulaţie a Cazaniei lui Varlaam, care era foarte căutată pe atunci, ba chiar se înregistrează un proces între două sate pentru deţinerea acestei cărţi. Pentru folosul tuturor românilor, Varlaam a mai tipărit: „Şapte Taine", „Răspuns la Catehismul Calvinesc", „Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu", „Pravila lui Vasile Lupu". Un alt mare ierarh elogiat de Vasile Netea este mitropolitul moldovean Dosoftei, care s-a impus prin lucrarea sa „Psaltirea în versuri". Netea scrie un articol aniversar, la împlinirea a trei sute de ani de la tipărirea Psaltirii. Se desprinde constatarea că Dosoftei a fost un poet foarte talentat, care a reuşit să dea în româneşte o operă complexă şi originală, inspirându-se din izvoare felurite, mai ales din poezia populară. Psaltirea în versuri este o lucrare originală, o operă naţională românească, în care ierarhul poet a prezentat ţara şi realităţile ei, poporul cu viaţa şi năzuinţele lui.

Un reprezentant de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea este marele mitropolit Antim Ivireanul, pe care Vasile Netea îl elogiază. Antim Ivireanul, cu toate că nu era român, s-a pus cu trup şi suflet în slujba Bisericii şi a poporului român. Este foarte greu de inventariat activitatea tipografică a lui Antim, de la Bucureşti, Snagov, Râmnic, Târgovişte, el tipăreşte un număr foarte mare de cărţi (chiar şi pentru străini). Din activitatea sa editorială, Vasile Netea se opreşte cu precădere la predicile sale rostite în cursul arhipăstoriei sale la duminicile de peste an şi la sărbători. Din predicile sale rezultă faptul că Antim avea o cultură deosebită, căci el citează atât din Sfânta Scriptură, cât şi din Sfinţii Părinţi, face mereu apel la realităţile vieţii. Amintea adeseori de asuprirea socială şi naţională pe care o îndura poporul de jos din partea noilor boieri şi a turcilor. El condamnă cu asprime pe boieri pentru jafurile, nedreptăţile la care supuneau ţărănimea. De tipărirea cărţilor mitropolitului Antim se leagă un alt mare merit al său, şi anume desăvârşirea procesului de românizare a slujbelor bisericeşti şi făurirea unei limbi liturgice româneşti folosite până azi.

Vasile Netea vorbeşte în lucrarea sa „Din conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului român" şi de un cărturar a cărui formaţie este multilaterală, Dimitrie Cantemir. Cantemir a lăsat posterităţii şi lucrări de teologie ortodoxă, cum ar fi: „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul", o carte de îndrumare creştinească şi de zidire sufletească, cu o antologie de texte şi de învăţături luate mai ales din Sfânta Scriptură. Această lucrare, precum şi altele, ca: „Descriptio Moldaviae", „Imaginea ştiinţei sacre care nu se poate zugrăvi ", „Locuri obscure", „Sistemul religiei mahomedane " l-au făcut cunoscut pe Cantemir în lume. Vasile Netea scrie în cartea sa „De la Petru Maior la Octavian Goga" şi despre mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei, care a tipărit, în 1678, o carte: „Cheia înţelesului", activitatea sa reducându-se la atât, din cauza schimbărilor politice. Cărturarul Vasile Netea vorbeşte cu admiraţie despre un alt ierarh al secolului al XVII-lea, Sava Brancovici al Transilvaniei, care a avut de luptat cu acţiunea prozelitistă calvină, patronată de cârmuitorii politici de atunci. Mitropolitul Sava a păstorit în împrejurări din cele mai grele. Personalitatea lui se conturează atât prin luptele necontenite pe care a trebuit să le poarte cu duşmanii credinţei ortodoxe, cât şi prin suferinţele pe care le-a îndurat la sfârşitul vieţii şi pe care le-a suportat cu demnitate şi cu resemnare creştinească. Toate acestea l-au determinat pe Vasile Netea să-l numească pe mitropolitul Sava, în revista „Neamul românesc pentru popor", un „sfânt al neamului românesc".

Un alt monument al literaturii române - Biblia de la Bucureşti (1688) a fost, de asemenea, evocat de Vasile Netea. Vasile Netea vorbeşte pe larg despre momentul important al culturii româneşti, al literaturii teologice româneşti, şi anume acela al tipăririi Bibliei de la Bucureşti, din anul 1688. Un moment fundamental în istoria limbii literare române este acela al apariţiei Bibliei de la Bucureşti, din anul 1688. Traducerea cărţilor Sfintei Scripturi în limba română a culminat cu tipărirea Bibliei de la Bucureşti, din 1688, numită şi Biblia lui Şerban Cantacuzino, lucrare ce încununează activitatea tipografică de până atunci. Este prima tipărire integrală a Sfintei Scripturi în româneşte.

Pe lângă acestea, Vasile Netea aminteşte şi alte realizări pe tărâm cultural, cum ar fi de pildă tipărirea Noului Testament de la Alba Iulia, din 1648, evocă personalităţile unor ierarhi cărturari, ca de exemplu: Neofit, Grigore, Damaschin, Chesarie, Iacob Putneanul, Iacob Stamati.

 

Lasă un comentariu