Un bărbat se ruga odată astfel: „Doamne, leagă-mă de ceva etern. M-am legat de casă, de pământuri, de averi, şi soarta a făcut să le pierd pe toate. M-am legat de iubire şi un singur microb a fost suficient să o ucidă. M-am legat de prietenii şi toate s-au destrămat. Doamne, leagă-mă de planul Tău, de Împărăţia Ta, de Tine, Dumnezeule, ca să fiu legat pe veşnicie". Un Sfânt a văzut într-o zi un tânăr care ducea o găleată mare cu apă, deasupra căreia plutea o bucată de lemn. Sfântul s-a apropiat şi l-a întrebat:
- La ce serveşte bucata aceasta de lemn de pe suprafaţa apei?
- Cu bucata aceasta de lemn, apa nu se agită prea tare în timp ce merg, astfel încât nu iese din găleată.
Faptul i-a inspirat Sfântului această reflecţie: „Pe valurile frământărilor şi suferinţelor tale, aşază Crucea lui Hristos. Ea îţi va aduce liniştea şi nu îţi vei pierde răbdarea în suferinţele tale".
Legat de Dumnezeu, şi de Sfânta Lui Cruce, sufletul este apărat pentru veşnicie!
