Tema prezentată miercuri, 14.03.2018, la Casa Iancului din Tg.-Mureş, de ec. MARIUS MOLDOVAN şi ec. SILVIU RAŢIU, a avut un titlu incitant, atrăgător, şi anume ,,Românii din nordul Tisei", Volohii şi Transcarpatia.
În primul rând prezentatorii au definit cele două regiuni şi au făcut un scurt istoric asupra lor, din trecut şi până în prezent, bazându-se pe date şi documente oficiale, reportaje de televiziune etc. Apoi ne-au fost prezentate câteva scurt-metraje de la faţa locului, realizate de români aflaţi în zonă.
Ne-au frapat cele aflate despre VOLOHI, o populaţie aflată în cel mai vestic punct al Ucrainei, numărând câteva mii de persoane, care nu îşi cunosc originea şi istoria, dar care vorbesc româneşte. Trăiesc în condiţii degradante de secol XV, analfabeţi în proporţie de 98%, au cea mai mare natalitate din rândul tuturor comunităţilor româneşti existente în lume (fiecare familie are 7-8 copii), nu au nicio religie, nimeni nu se interesează de ei, subzistă vânzând linguri de lemn, dar sunt foarte cinstiţi, buni familişti, neridicând probleme autorităţilor. Acum 10 ani, un tânăr militar lăsat la vatră a venit acasă cu un tranzistor şi ascultându-l au auzit că cineva vorbea româneşte ca şi ei. Era postul românesc ,,Radio România", motiv pentru care ei şi-au spus că fac parte din neamul Radio România. Mai nou, un pastor din Satu Mare, împreună cu soţia lui, încercă să îi înveţe pe câţiva copii alfabetul român. Majoritatea oamenilor au nume româneşti, toponimele sunt, de asemenea, româneşti, nu au port popular, nu au cântece, dansuri populare, doine, balade, NU AU AMINTIRI, NU AU ISTORIE, sunt o ciudăţenie, un mister. Au rezistat aici doar prin limbă şi drag de aceste locuri.
Mai favorizaţi într-un fel de soartă, faţă de volohi, sunt românii din TRANSCARPATIA, un teritoriu aflat în nordul Maramureşului, cu comunităţi bine închegate cu etnici români, a căror copii mai frecventează încă vreo câteva şcoli româneşti şi au încă 4 preoţi ortodocşi.
Autorităţile ucrainene au însă, un comportament ostil, făţiş, faţă de români, iar fenomenul de asimilare şi de îngrădire a drepturilor ce le mai au românii sunt o realitate extrem de dureroasă.
În ambele cazuri, autorităţile statale româneşti nu fac aproape nimic pentru a veni în sprijinul acestor fraţi de sânge români, lăsaţi în voia sorţii.
Completări la temă au făcut domnii IOAN BERŢA şi, mai ales, domnul prof. univ. dr. IOAN SABĂU, domnia sa vizitând de mai multe ori zona şi având relaţii în aceste comunităţi. De interes au fost indicaţiile privind măsurile ce ar trebui întreprinse de noi pentru a ajuta într-un fel etnicii români de acolo (economic, cultural, de stabilire a unor relaţii personale etc.) aşa cum fac foarte vizibil, maghiarii, polonezii, cehii, din ţările de origine şi chiar statele în cauză.
În final, poeţii MARCOCI DORIAN, SILVIU RAŢIU şi subsemnatul au citit câteva poezii din creaţiile proprii.
