14 martie 2017. „… Da, accept rezultatul votului… Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" declară Angela Merkel, vechiul şi noul cancelar al Germaniei, în faţa preşedintelui Bundestagului, ironia sorţii, fostul ministru de Finanţe W. Schöuble, mazilit cu 2 săptămâni în urmă de „dragul lui Macron" („Avem nevoie de un ministru de Finanţe al Europei." Răspunde W.S. „Dacă mai aveţi asemenea idei, vă rugăm să le şi finanţaţi. Noi nu mai dăm banii!"). Astfel, cel mai bun ministru german (75 ani) „ultimul mohican", mâna dreaptă a cancelarului H. Kohl, îşi va petrece restul vieţii politice pe o linie moartă. Nu există un înlocuitor de acest calibru. Cu ani în urmă, în cadrul acţiunii de purificare, Merkel l-a înlăturat pe tânărul Merz, specialistul nr. 1 în probleme financiare (C.D.U.) care a ridicat glasul hotărât împotriva cancelarei.
Aceeaşi soartă au avut-o încă cel puţin 5 miniştri-prezidenţi ai landurilor.
Bumerangul s-a întors, Merkel este acum înconjurată de nulităţi, membrii noului guvern. Dacă va supravieţui, va fi ultima legislatură. Obiectiv realizat.
Rezultatul votului secret: 364 voturi pentru (355 ar fi fost minimum), Marea Coaliţie (C.D.U., C.S.U. şi S.P.D.) prezentând 399 deputaţi. Deci, 35 de voturi contra, vin din propriile rânduri! Bineînţeles opoziţia a votat în totalitate, contra. După 171 zile de incertitudine, Merkel, câştigând la limită, răsuflă uşurată. Dar, va reuşi să menţină o majoritate şubredă în parlament?
Martin Schulz, învinsul Angelei Merkel, ulterior partener fără portofoliu în cadrul Marii Coaliţii, o felicită scurt, părăsind parlamentul, iar grupa politicienilor, în frunte cu Min. de Ext. S. Gabriel lipseşte, cel care a creat culoare politică pentru alţii!
Din cei 15 miniştri, nume necunoscute, H. Scehofer (ministru bavarez) preia Min. de Interne, Ursula von der Leyen rămâne la Min. Apărării, iar Heike Maas (min. Justiţiei) devine Min. de Externe.
Pentru România apariţia lui Heike Maas, un novice în materie, lipsit de flexibilitate şi înţelegerea predecesorului (S. Gabriel) privind problemele Europei de Est, nu este de bun augur. Cei din trupa lui F.W. Steinmeier care susţineau România au dispărut, iar preşedintele Germaniei este mai mult onorific.
Cu această ocazie trebuie menţinut şi cel mai urât eveniment aparţinând democraţiei reprezentative germane, mazilirea celui mai îndrăgit politician, fostul vicecancelar, Min. de Externe; un afront adus opiniei publice.
Iată şi clasamentul celor mai buni politicieni după ultimul sondaj:
1. W. W. Schöuble (mazilit), fost min. Finanţe;
2. S. Gabriel (mazilit), fost min. Externe;
3. A. Merkel (accidentată)
Părerea specialiştilor: întârzierile mari de formare a guvernului au avut un efect negativ asupra clasei politice, având deocamdată consecinţe imprevizibile şi, fiindcă ne aflăm în ţara principiilor morale şi a Eticii lui Kant şi Fichte, să-l cităm pe J.W. Goethe: „Principiile morale şi caracterul se schimbă, fără îndoială, în ţara în care elefanţii şi tigrii sunt acasă". Pentru germani, tradiţional, Marea Coaliţie înseamnă „căsătoria elefanţilor"!
Dar şi în România democrat-capitalistă „ELEFANTUL" se poate căsători!
