„Când privesc cerul cu milioane de sori care luminează de sus şi-şi urmează căile cu o precizie veşnică, sufletul meu se înalţă către izvorul cel dintâi al acestor făpturi - Dumnezeu".
Ludwig van Beethoven (1770-1827), compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziţie între perioadele clasică şi romantică a muzicii. El a lăsat posterităţii opere nemuritoare. La vârsta de 10 ani a început să ia lecţii de muzică, după care, cu ajutorul Arhiepiscopului de Bonn, pleacă la Viena în anul 1787, unde a luat lecţii de la Mozart. Călătoreşte în aproape toate marile oraşe ale Europei. Simfonia a IX-a, i-a adus un succes triumfal, aproape revoluţionar, încât în prezenţa familiei imperiale a primit cinci salve de aplauze, iar acum simfonia a IX-a este Imnul Europei. Moare în urma unei boli de ficat, iar la înmormântarea lui au participat mii de locuitori ai Vienei.
* * *
„Dumnezeu, gândului bun, bine-i dăruieşte!"
Miron Costin (1633-1691), fost cronicar moldovean, unul dintre primii scriitori şi istoriografi din literatura română. În anul 1647 îşi începe studiile la colegiul iezuit din Bar şi le continuă la Cameniţa, remarcându-se atât prin inteligenţă, cât şi prin nobleţea trăsăturilor. Ca şi Grigore Ureche, distinsul cărturar cunoaşte profund valorile antichităţii, îşi însuşeşte pe lângă polonă, rusă, limbile latină şi greacă. Iubeşte istoria, cunoaşte retorică şi poetică. Pentru activitatea polivalentă i se acordă titlul de MARE COMIS. A trecut în eternitate lăsând posterităţii o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât şi din punct de vedere literar. Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism şi ură împotriva asupritorilor naţiei sale, cunoaşterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experienţa luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoşesc şi ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română.
* * *
„TINERETULUI... Să ne străduim să formăm în aşa fel tineretul, încât prin el să trăim noi înşine o a doua viaţă, o viaţă pe care înţelepciunea dobândită o face mai bună decât pe cea a tinereţii noastre. Să-l ajutăm să trăiască aşa cum am fi dorit-o noi la vârsta lor. Să investim în tineri tot ceea ce întrezărim necesar pentru fericirea viitoare a omului. Să-i învăţăm să fie tineri".
Octavian Fodor (1913- 1976), medic, profesor universitar, membru titular al Academiei Române. Spitalul Clinic de Urgenţă Cluj îi poartă numele. În anul 1969 i s-a conferit titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România, iar în 8 aprilie 1970 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sanitar clasa I, pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei din ţara noastră.
P.S. „Va lăsa omul pe mama sa şi pe tatăl său şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" (Facere 2, 24).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
