Ghid pentru o căsnicie împlinită

Trăim „timpuri teribile", în care suntem provocaţi la orice pas, iar, din nefericire, se „muşcă" şi se „atacă" necontenit din nucleul de bază al oricărei societăţi, familia. Este regretabil faptul că au pătruns şi la noi în ţară idei „importate", care nu fac cinste neamului nostru şi mă întreb în sinea mea „ce ar spune moşii şi strămoşii noştri dacă ar vedea ce se întâmplă azi în societate şi cum este „murdărită" familia. Tocmai datorită acestui fapt, m-am decis să îţi aduc în atenţie, dragul meu cititor, o carte care merită citită cu atenţie, carte care se adresează atât celor care sunt căsătoriţi de ceva vreme, cât şi celor care urmează să îşi întemeieze o familie, deoarece cu toţii avem de învăţat din ea.

Apărută la editura Agaton, în anul 2016, „Ghid pentru o căsnicie împlinită", face parte din colecţia „Ortopraxia" nr. 34, este o ediţie îngrijită de Natalia Corlean, fiind structurată în două părţi: „Pietre de căpătâi la baza unei căsnicii împlinite. Factori de risc" şi „Rugăciuni pentru întărirea familiei".

Ceea ce m-a surprins încă de la începutul lecturii acesteia a fost următorul aspect: în această carte, doamna Natalia Corlean reuşeşte să aducă la un loc părerile duhovnicilor, teologilor, terapeuţilor şi psihologilor ortodocşi din toată lumea cu privire la acest subiect, iar concluziile în linii generale sunt aceleaşi.

Cele trei cuvinte care „zidesc", dar în acelaşi timp întăresc o căsnicie sunt: iartă-mă, mulţumesc, te iubesc, cuvinte care-l sensibilizează pe cel de lângă noi, făcându-l să se apropie mult mai mult, căci cu ele pătrundem treptat pe „fereastra sufletului" nostru pereche; reuşim să lăsăm deoparte orgolii şi să „construim" împreună propriul univers şi, în final, perechea noastră să simtă în preajma noastră „odihna" de care are atât de multă nevoie pentru a continua lupta „cotidiană".

Da, este adevărat că o căsnicie se „clădeşte" în timp şi este nevoie de foarte multă atenţie, răbdare, compasiune, îngăduinţă, respect din partea ambilor soţi, dar acest lucru nu este imposibil dacă la baza acesteia se află Dumnezeu, care este iubire.

Îmi doresc ca tinerii să conştientizeze cât de importantă este taina cununiei, care se săvârşeşte în biserică de către preot, în prezenţa părinţilor spirituali, dar şi a invitaţilor, taină care îi întăreşte şi îi uneşte pe cei doi miri, făcându-i un tot unitar. În plan secund să coboare petrecerea, care se realizează după această minunată taină, în care mirii sunt atunci (în cadrul tainei şi în biserică) şi numai atunci împăraţi ai întregului univers, iar Dumnezeu revarsă peste ei toate darurile Sale cele bogate, deci există o distincţie între căsătoria religioasă şi cea civilă, prin faptul că prima este harnică, cea de a doua nu.

Cred cu tărie în familia creştină, care are la bază o „temelie solidă", familie care se „clădeşte" în fiecare zi, devenind statornică şi depăşind toate obstacolele ivite pe acest sinuos drum, care are ca scop final mântuirea reciprocă. De asemenea, nimeni nu poate să ne dea o „reţetă" miraculoasă a unei căsnicii perfecte, aşa ceva nu există, ci fiecare din noi suntem datori să descoperim calea care ne duce spre armonia deplină din sânul familiei.

 

Lasă un comentariu