Aurul îi reproşează fierului: Auzi, tu de ce faci atâta zgomot când eşti bătut? Asurzeşti tot cartierul cu zăngânitul! Eu, când sunt bătut, tac!
Ţie ţi-e uşor, răspunde fierul, pentru că tu eşti bătut cu fier, deci de străin, dar eu sunt fier şi sunt bătut tot cu fier, şi aceasta mă revolta!
Din dosarul episcopului greco-catolic clandestin Ioan Ploscaru (p. 100) I262256, vol 4.
Legat de fabula pe care mi-a trimis-o fiica mea din dosarele cercetate la CNSAS, vreau să vă spun şi eu o poveste:
„A fost odată un copac la care se închinau o mulţime de oameni. Un bărbat, scos din sărite de această idolatrie, a hotărât să taie copacul. Când s-a lăsat întunericul, a luat un topor şi s-a îndreptat spre locul unde se afla copacul, dar diavolul, prefăcut în om, i-a tăiat calea şi l-a întrebat:
- Ce vrei să faci cu toporul?
- Să tai copacul.
- De ce?
- Pentru că o mulţime de bărbaţi şi de femei i se închină şi-L uită pe Dumnezeul cel adevărat.
- De vreme ce tu nu i te închini, ce-ţi pasă? i-a zis diavolul.
- Vreau neapărat să-l tai şi am s-o fac, i-a răspuns omul, ridicând toporul.
- Stai, a strigat diavolul, apucându-l de braţ. N-ai vrea mai bine să faci ceva folositor, în loc să tai copacul?
- Ce anume? l-a întrebat omul, cam tulburat.
- Nu glumesc deloc. Dacă te învoieşti să nu tai copacul, ai să capeţi doi galbeni.
- De la cine?
- Chiar de la mine.
- Când?
- În fiecare dimineaţă, când te trezeşti.
Omul a dat drumul toporului şi s-a întors acasă. A doua zi, un cerşetor mascat i-a bătut la uşă, i-a dat cei doi galbeni şi s-a făcut nevăzut. În ziua următoare, s-a trezit dis-de-dimineaţă şi l-a aşteptat pe cerşetor. Dar a aşteptat degeaba. N-a venit nimeni să-i dea galbenii făgăduiţi. Omul s-a mâniat, şi-a luat toporul şi s-a repezit să doboare copacul. S-a întâlnit iar cu diavolul, prefăcut în om, care i-a zis:
- Ce faci cu toporul acela?
- Tai copacul!
- N-ai să-l tai. Nu mai eşti în stare.
Omul a ridicat toporul, dar diavolul l-a apucat cu un deget şi l-a azvârlit cât colo. Apoi l-a îmbrâncit pe om, care s-a lovit de un zid, atât de tare, că era să moară.
- Cine eşti tu? a întrebat omul. De unde ai această putere nemaivăzută?
- De la cei doi galbeni pe care i-ai primit. Când te gândeai să tai copacul, ca nimeni să nu i se mai închine decât lui Dumnezeu, nu aveam nicio putere asupra ta. Dar când ai vrut să-l tai la mânie, pentru că n-ai căpătat cei doi galbeni azi dimineaţă, ai căzut în puterea mea. Iată de ce te-am doborât".
