Lazăr Lădariu - 79 de ani ÎNTRU MULŢI ANI, MAESTRE LAZĂR LĂDARIU!

Distribuie pe:

Cu sufletele pline de lumină şi de bucurie, omagiem pe unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani şi, în acelaşi timp, unul dintre marii oameni de cultură şi de vibrantă trăire românească din spaţiul românesc, în special transilvănean, domnul LAZĂR LĂDARIU, cu prilejul împlinirii a 79 de ani de viaţă. Folosind acest prilej, îi aducem prinosul nostru de cinstire şi de preţuire, împreună cu simţămintele noastre de neţărmurită dragoste, mulţumind totodată Părintelui ceresc - care toate le orânduieşte spre bine şi poartă de grijă tuturor - că l-a învrednicit să ajungă până la această culme de viaţă, din care mai mult de o jumătate de veac a închinat-o slujirii devotate neamului românesc şi credinţei noastre strămoşeşti. La împlinirea acestei respectabile vârste, se cuvine să aducem un mare elogiu şi cuvânt de apreciere pentru pilduitoarele înfăptuiri ale distinsului cărturar ardelean Lazăr Lădariu, potrivit îndemnului Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Să aveţi luare aminte pentru cei ce se ostenesc între voi, pentru cei ce vă cârmuiesc întru Domnul şi bine vă sfătuiesc, şi pentru munca lor să-i socotiţi vrednici de prisoselnică dragoste"(I Tes. 5,12-13).

Domnul Lazăr Lădariu s-a născut într-o zi sfântă, într-o zi de măreaţă sărbătoare pentru creştinătate. A venit pe lume de sărbătoarea Bunei Vestiri - 25 martie, a anului 1939, în frumoasa localitate Idicel Sat, de pe atât de binecuvântata vale a Mureşului Superior, într-o familie de oameni harnici, cinstiţi şi cu frică de Dumnezeu, care au insuflat copiilor lor dragostea faţă de Dumnezeu şi de poporul român, dar şi un adevărat cult al muncii cinstite şi neîntrerupte, fapte care caracterizează întreaga viaţă a celui care urma să fie un luminător al poporului român, distinsul cărturar Lazăr Lădariu.

Înzestrat de Dumnezeu cu o minte ageră şi pătrunzătoare, cu orizonturi largi, cu o sete neostoită de cunoaştere, stăpân pe o cultură generală temeinică, cu o putere de muncă neobişnuită, cărturarul Lazăr Lădariu a pus, la rândul său, toţi talanţii cu care a fost dăruit de Dumnezeu, în slujba neamului românesc şi a credinţei strămoşeşti a poporului nostru românesc. Fiind înzestrat cu o voinţă hotărâtă, pasionat de realizări, calculat în fapte, cu o viziune clară a lucrurilor, fără teamă de boală, piedici sau împotriviri, cu o dragoste dusă până la sacrificiu pentru neamul românesc, cărturarul Lazăr Lădariu a putut în cei peste 50 de ani de activitate să îmbogăţească patrimoniul cultural al neamului nostru românesc.

Pe lângă faptul că este un reprezentant de marcă al literaturii române contemporane (după umila mea părere, cred că poezia sa stă alături de cea a lui Grigore Vieru, Adrian Păunescu), domnul Lazăr Lădariu se manifestă permanent şi ca un înflăcărat patriot, iubitor al poporului român şi luptător credincios pentru sfântul nostru neam românesc. La acestea l-au îndemnat nu numai credinţa şi dragostea sa adâncă faţă de Sfânta noastră Biserică strămoşească, ci şi faptul că domnia sa s-a identificat cu toată fiinţa sa cu poporul din mijlocul căruia s-a ridicat. În felul acesta, a ştiut să îmbine în chip pilduitor dragostea de neam cu cea de Biserică, cărora le-a slujit deopotrivă, fără rezerve şi fără încetare, bucurându-se astfel de o aleasă preţuire şi de o profundă apreciere din partea tuturor celor care îl cunosc.

Pentru toate realizările sale, acum la ceas sărbătoresc, cu prilejul aniversării a 79 de ani de viaţă, îi aduc omagiul meu de cinstire şi preţuire, adresându-i, din adâncul inimii mele, sincere felicitări, asigurându-l de sentimentele mele de înaltă preţuire, de dragoste fierbinte şi de recunoştinţă neţărmurită pentru dăruirea, elanul şi priceperea cu care a slujit de-a lungul timpului, şi o face şi în prezent cu aceeaşi ardoare, responsabilitate şi talent, poporul nostru cel român şi credincios, şi Sfânta noastră Biserică pe care o iubeşte atât de mult, dovedindu-se de-a lungul anilor a fi un fiu statornic al sfintei noastre credinţe ortodoxe strămoşeşti.

Mărturisesc cu această ocazie, într-un mod cât mai sincer cu putinţă, că eu personal, ca apropiat al distinsului cărturar Lazăr Lădariu, mă simt plăcut îndatorat să-l asigur încă o dată de sentimentele mele de dragoste, de profundă apreciere, de statornică prietenie şi de recunoştinţă firească, pentru râvna pe care a depus-o în vederea formării mele ca om şi ca intelectual, pentru îndemnurile şi sfaturile preţioase de care m-a împărtăşit timp de mai bine de 20 de ani, pentru încurajările şi îndrumările date.

Am avut deosebita plăcere şi bucurie să-l cunosc pe Domnul Lazăr Lădariu încă de pe vremea când eram tânăr student la celebra Academie Teologică Şaguniană de la Sibiu. De la începuturi s-a stabilit între noi mai mult decât o simplă colaborare, pentru că, încă de atunci am devenit colaborator la celebrul cotidian „Cuvântul liber". S-a stabilit astfel, între noi, o statornică prietenie care durează deja de două decenii şi care va dura veşnic. Mă simt mândru şi onorat să fiu prietenul domnului Lazăr Lădariu, cum domnia sa a spus asta, să fac parte din cercul de apropiaţi ai domniei sale. Mereu am avut, şi am, de învăţat de la domnia sa, atât din tainele culturii române cât şi, poate ce e şi mai important, am văzut la domnia sa onoare, omenie, demnitate, seriozitate, pricepere, talent, înţelepciune, pe care le cultivă, pentru ca toţi cei care îl cunosc să şi le însuşească.

Cu domnul Lazăr Lădariu am avut, şi am şi în continuare, o bună şi rodnică colaborare, bazată pe seriozitate şi respect. Domnia sa, totdeauna a avut timp pentru mine (chiar dacă n-a avut, şi-a făcut), mi-a dat sfaturile cele mai bune, mai utile şi mai sincere, a fost alături de mine la bine şi la greu, mi-a cunoscut bucuriile şi întristările, şi totdeauna m-a încurajat. De asemenea, mărturisesc faptul că domnia sa mi-a fost, şi îmi este pentru totdeauna, unul dintre acei foarte puţini oameni loiali care se pot numi prieteni. Domnul Lazăr Lădariu este un astfel de om, este pentru mine un astfel de prieten loial, un om de la care eşti sigur că dacă ceri un sfat, îşi dă toată silinţa să ţi-l dea pe cel mai bun.

Îmi aduc aminte cu bucurie de o zi memorabilă, la care şi domnia sa face referire de atâtea ori, de unul din multele episoade care alcătuiesc colaborarea noastră de-a lungul timpului, de ziua de 26 ianuarie 2003, când eu eram un foarte tânăr preot în localitatea Toaca, de pe frumoasa şi încântătoarea vale a Gurghiului, şi în acea zi, în sfânta biserică de acolo, am avut bucuria să se lanseze prima mea carte intitulată „Vasile Netea - Cărturarul din Deda Mureşului", istoricul şi cărturarul Vasile Netea fiind originar din localitatea mea natală, Deda. Printre alţi intelectuali mureşeni care s-au deplasat acolo s-a numărat desigur şi domnul Lazăr Lădariu. Bineînţeles că discursul domniei sale a avut cea mai importantă rezonanţă. S-a bucurat extrem de mult că a putut să vorbească oamenilor în sfânta biserică, a ţinut din faţa sfântului altar un discurs fulminant, a oferit o adevărată lecţie de oratorie. A prezentat cartea mea despre Netea, dar în acelaşi timp a oferit şi o lecţie de un cald şi vibrant patriotism, cultivând în inimile şi sufletele celor care l-au ascultat o emoţie evidentă şi o intensă trăire românească, într-o zonă în care românismul este la el acasă. Domnia sa s-a bucurat şi acolo, ca de altfel pretutindeni pe pământul românesc, de o apreciere unanimă din partea tuturor celor care erau de faţă.

De asemenea, şi cu alte ocazii, cât am stat pe Valea Gurghiului, domnia sa a venit la mine ori de câte ori l-am invitat. Am reînfiinţat acolo un Despărţământ al Astrei, unde eu am fost ales preşedinte, iar domnul Lazăr Lădariu a fost prezent permanent, la absolut toate întrunirile pe care le-am organizat la Toaca, Hodac, Ibăneşti sau în alte părţi ale acelor locuri. Mereu a venit cu discursul de înaltă ţinută al domniei sale, discurs vibrant din care reieşea dragostea pentru neamul românesc şi pentru sfânta noastră glie strămoşească, glie, pe care mulţi eroi au sfinţit-o de-a lungul timpului cu scump sângele lor, glie pe care ne-au lăsat-o nouă, ca şi noi, la rândul nostru, să o cinstim, să o respectăm, să o apărăm şi aşa sfântă şi neprihănită să o lăsăm generaţiilor care vor veni după noi, până la sfârşitul veacurilor.

După ce m-am mutat la Târgu-Mureş am avut prilejul şi bucuria mai multor întâlniri, discuţii şi întrevederi cu domnul Lădariu. Permanent am învăţat câte ceva de la domnia sa. Mi-a dat sfaturi utile când eram doctorand, în vederea elaborării lucrărilor ştiinţifice doctorale, sfaturi de care, cu siguranţă, am ţinut cont şi care mi-au adus numai rezultate pozitive.

De asemenea, domnul Lazăr Lădariu mi-a prezentat şi alte cărţi, a scris recenzii extrem de valoroase la cărţile mele, mi-a scris prefeţe la unele dintre cărţile mele, toate aceste lucruri nu pot să facă decât să mă bucure şi să mă onoreze.

Precum am mai spus, de foarte mulţi ani sunt colaborator al cotidianului „Cuvântul Liber", şi aceasta prin bunăvoinţa domnului Lazăr Lădariu.

În prezent, sunt un apropiat colaborator al domniei sale în cadrul Despărţământului Central Judeţean Mureş al Astrei, pe care domnia sa îl conduce cu sârg, dăruire şi devotament. În această situaţie participăm împreună la foarte multe întruniri culturale în diferite locuri din ţară.

De câţiva ani buni, domnul Lădariu mă onorează cu colaborarea domniei sale la proiectul cultural iniţiat de mine, intitulat „Tradiţie, Cultură, Spiritualitate în Deda şi împrejurimi", proiect menit să valorifice tot ceea ce înseamnă patrimoniul cultural-spiritual al localităţii Deda, ca cea mai importantă comunitate a Văii Mureşului Superior, dar şi să evidenţieze toate valorile pe acest mirific, şi binecuvântat de Dumnezeu, spaţiu al Mureşului Superior. Faptul că eu sunt născut la Deda, iar domnul Lădariu la Idicel Sat, contează enorm în apropierea noastră sentimentală. Descindem amândoi de acolo de unde Mureşul, după ce iese din defileu, prinde curaj spre curgerea lui mai departe, ducând cu el frumuseţea locurilor şi a oamenilor pe care îi întâlneşte în cale. Provenim amândoi din zona din care măreţii Călimani supraveghează de la semeţia înălţimii lor, văzduhurile înconjurătoare şi povestesc parcă despre faptele minunate ale celor de dinaintea noastră. Suntem din două sate foarte apropiate, dar suntem chiar din aceeaşi vatră a românismului, a creştinismului curat şi sănătos, a respectului, a dragostei şi a legăturii indestructibile care trebuie să existe între toţi cei care simt româneşte şi a căror inimă vibrează intens pentru sfântul nostru neam românesc.

Şi după ce m-am stabilit la Reghin, „oraşul lui Petru Maior", cum frumos îl denumea odinioară cărturarul Vasile Netea, relaţia mea cu domnul Lădariu este de asemenea una extraordinară, domnia sa vine la Reghin ca acasă, vine cu bucurie şi cu dragoste de oameni, vine cum spune dânsul „la ai săi", iar eu şi soţia mea Monica suntem şi noi ai domniei sale, desigur.

Momente deosebite am trăit alături de domnul Lazăr Lădariu şi la Idicel-Sat, localitatea natală a domniei sale. Acolo, cu o bucurie firească, domnia sa revine mereu cu toată dragostea. Precum „râurile se întorc la izvoare", tot aşa şi domnul Lădariu, cu mult drag, revine în Idicelul său drag, unde îşi îmbrăţişează fratele, nepoţii şi toate rudele, deopotrivă. Toţi îi sunt dragi, toţi sunt ai lui.

Lazăr Lădariu este un om de mare omenie, este „om între oameni". Omul Lazăr Lădariu impresionează prin omenia sa, prin trăsături precum statornicie, consecvenţă, echilibru, solidaritate, generozitate, sinceritate, francheţe ş.a.

De-a lungul vieţii sale, Lazăr Lădariu a slujit cu mult sârg neamul românesc şi credinţa strămoşească. Atât în calitate de poet, scriitor, ziarist, publicist, cât şi de parlamentar, consilier judeţean, lider al societăţii civile, domnia sa s-a dovedit a fi un bun român, un apărător al valorilor naţionale şi a celor religios-morale şi spirituale ale credinţei strămoşeşti.

- Luptător pe baricada adevărului, pentru cauza apărării verticalităţii şi demnităţii  naţionale, Lazăr Lădariu manifestă un adevărat cult pentru marile personalităţi ale neamului românesc, fiind, în acelaşi timp, un adversar redutabil al politicianismului, complicităţilor, concesiilor, trădărilor şi un critic necruţător al promotorilor ideologiei nostalgice, neorevizioniste şi antiromâneşti. Bineînţeles, o personalitate de asemenea anvengură, cu o prezenţă în spaţiul public local, regional şi naţional, de peste o jumătate de secol, nu putea să nu aibă şi neprieteni sau adversari. Dar şi existenţa acestora vorbeşte convingător despre valoarea celui omagiat. Aşa cum, peste ani, despre profesionalismul şi dăruirea cărturarului şi patriotului Lazăr Lădariu vor vorbi faptele sale ziditoare, puse în slujba binelui public şi al dăinuirii româneşti pe pământul sfânt al Transilvaniei.

Pentru toate acestea, odată cu felicitările mele, cu prilejul împlinirii a 79 de ani de viaţă, urez domnului Lazăr Lădariu ca Bunul Dumnezeu să reverse asupra domniei sale toate darurile Sale cele bogate, să-i binecuvânteze din belşug strădaniile de viitor şi să-i înmulţească anii până la adânci bătrâneţe, cu sănătate şi cu aceeaşi vigoare sufletească şi trupească de care s-a bucurat întotdeauna, ca să fie şi de acum înainte tot atât de folositor culturii române şi neamului nostru românesc, ca astfel să poată adăuga noi lauri la cununa atât de bogată în vrednicii, care-i încununează activitatea de până acum.

La mulţi ani, fericiţi şi binecuvântaţi!

Lasă un comentariu