Publicul format pentru muzică la fel ca mine, în 12 ani la Liceul de Artă, ştie, de mai bine de 25 de ani, de când studiam pianul, ulterior canto, că, tot de atunci, în fiecare săptămână (acum joia, nu vineri ca în acea vreme), sala Palatul Culturii este plină la concertele simfonice. Joi seara am stat la ambele părţi ale concertului, eu de obicei plecând mereu la... simfonii, care, de regulă, sunt în a doua parte, în prima parte fiind concertele cu solist instrumentist. Fiindcă am studiat şi filmul, la UNATC Bucureşti, secţia critică, un an, deşi facultatea am făcut-o în patru locuri diferite, am receptat, aşadar, un concert cu muzică de filme... ca o cinefilă pasionată şi, în aceeaşi măsură, ca o muziciană.
În program s-au cântat, în ţinute vestimentare colorate şi vesele ca niciodată, femeile în rochii de lux, albastre şi roşii, vişinii şi mov, de parcă ar fi fost sărbătoare, teme muzicale din „Spitfire Prelude", de William Walton, „Moon River", de Henry Mancini, „Forrest Gump Suite", de Alan Silvestri, „A Prayer for Peace", de John Williams, „Gladiator", de Hans Zimmer, „Over the Rainbow", de Harold Arlen, „Pirates of Caribbean", de Hans Zimmer, scriu titlurile originale, în engleză, precum în Programul de sală.
În a doua parte, la care nu am putut rezista să nu rămân, ca şi toţi ceilalţi, chiar şi copiii, am ascultat în continuare adevăratele delicii: „Charade", de Henry Mancini, „Cinema Paradiso", de Ennio Morricone, „The Way We Were", „The Lord of the Dance", de Ronan Hardiman, „The Pink Panther", de Henry Mancini, „Jurrasik Park", de John Williams, „Superman March", de acelaşi.
Categoric, domnul Vasile Cazan este cel mai bun director de până acum al Filarmonicii. Din Programul de sală, foarte bine alcătuit, ca de obicei, reţin că dirijorul Shinya Ozaki a studiat la Toho Gakuen School of Music, din Tokyo. Printre maeştrii săi în arta dirijatului s-au aflat Seiji Ozawa, Jean Furnet şi Kazuyoshi Akiyama. În decursul anilor, sub bagheta lui au evoluat orchestre precum cea a Filarmonicii „George Enescu", din Bucureşti, Miskolc (Ungaria), Osaka (Japonia), Elmira (SUA), dar şi în fruntea unor ansambluri corale din aceleaşi ţări.
Din 1994 şi până în prezent îşi desfăşoară activitatea ca dirijor permanent al Orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat din Târgu-Mureş, din 2015 fiind şi prim dirijor invitat al celei din Satu Mare. În 1998, a fost distins cu titlul Pro Urbe de Primăria oraşului nostru, între alte nenumărate distincţii. Anul acesta va dirija şi concertul aniversar al Centanarului relaţiilor diplomatice între Ecuador şi Japonia.
Pentru simfonicul de joi, trebuie să mulţumim în principal directorului Vasile Cazan, interpreţilor, dar şi Consiliului Judeţean, care, duminică, la ora 18, împreună cu Primăria, Liceul Vocaţional de Artă şi Serviciul de Ajutor Maltez din România, de la care am primit invitaţia, organizează un concert de caritate, pe care îl aşteptăm cu interes şi despre ediţiile căruia am scris în fiecare an.
