Împlinirea de către sărbătoritul nostru a 79 de ani de viaţă ne oferă prilejul ca, în numele Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu", al membrilor şi simpatizanţilor acesteia, al Casei Memoriale din Târgu-Mureş, pe care Domnia sa a onorat-o de atâtea ori prin prezenţa sa, să-i adresăm domnului Lazăr Lădariu tradiţionala urare românească de «La mulţi ani cu sănătate şi putere de muncă» pe baricadele ideii naţionale.
Aniversarea celor aproape opt decenii de viaţă îl află pe Lazăr Lădariu în plină activitate creatoare, hotărât să poarte mai departe flacăra vie a iubirii de Neam şi Ţară, a aspiraţiilor celor mai profunde ale locuitorilor acestor meleaguri.
Biografia lui Lazăr Lădariu e legată organic de acel miraculos loc natal, Idicel, sat încărcat de istorie şi milenare tradiţii şi obiceiuri româneşti, pe care Lazăr, la vârsta paradisiacă a copilăriei, le-a aspirat prin toate simţurile. Acolo, în zariştea Idicelului, Lazăr a participat în felul său la toate evenimentele naturale, culturale, umane ale satului: veşnica pendulare a turmelor de oi de la şes la munte, măsurarea timpului după poziţia soarelui, bătrânii satului solemni, în strai curat de sărbătoare, păşind sfielnic în pridvorul bisericii, dimineţile înrourate şi câmpuri cosite de ceaţă. Acolo, în acel univers al satului plin de farmec, s-a plămădit eul poetic al lui Lazăr Lădariu, care-şi va revărsa, mai târziu, prea-plinul sufletului său în memorabile versuri, adevărate cristale de frumuseţe şi înţelepciune, strălucitoare nestemate dăruite cititorilor.
Nu ne erijăm, fireşte, în exegeţi ai operei poetice a lui Lazăr Lădariu; au făcut-o, la timpul lor, cu multă competenţă, specialişti de clasă, precum Laurenţiu Ulici, Alex Ştefănescu, Mihai Sin, Corneliu Moraru, Zaharia Sângeorzan şi mulţi alţii. Ne permitem să formulăm doar câteva opinii de simplu cititor a acesteia.
Poezia lui Lazăr Lădariu reprezintă un imn închinat mirificului spaţiu mioritic al Ardealului, în diversitatea stărilor lui de agregare - minerală, biologică şi umană. În filigranul poezie lui Lădariu vom descoperi, mereu, într-o formă sublimată, universul rural, satul românesc păstrător al comorii de tradiţii şi obiceiuri, de atitudini şi credinţe care dau sens existenţei omului acestui colţ de univers. Şi prin aceasta, Lazăr Lădariu se dovedeşte a fi continuator fidel al valoroaselor tradiţii literare româneşti ale Ardealului.
în jurnalistică, definită de poet, pe urmele lui Caragiale, prin două exigenţe majore -curaj şi gramatică - , scriitorul e, de asemenea, de ani de zile, o voce inconfundabilă. Editorialele, ca şi celelalte mii de articole ieşite de sub pana sa, relevă reale virtuţi de analist politic, capacitatea de a descifra, fără echivoc, meandrele evenimentelor în momentul însuşi al desfăşurării lor, dezvăluind cititorului sensul şi semnificaţiile acestora.
În diversele ipostaze pe care i le-a oferit viaţa - de la catedra universitară la tribuna parlamentară, alternând cu măiestrie aula universitară cu agora politică, de la cuvântul scris la numeroasele reuniuni culturale desfăşurate în localităţile judeţului şi în afara lui, Lazăr Lădariu urmăreşte cu consecvenţă acelaşi ţel: descoperirea şi slujirea adevărului, triumful interesului naţional.
În calitatea de parlamentar, Lazăr Lădariu n-a fost niciodată un politician care, de pe poziţia cucerită urmăreşte cu obstinaţie satisfacerea propriilor interese meschine; a fost, însă, şi rămâne, în continuare, un om politic, dacă prin această sintagmă reabilităm sensul originar pe care l-a transmis antichitatea greacă, acela de om al Cetăţii, permanent preocupat de problemele reale ale acesteia, de realizare a interesului naţional şi a aspiraţiilor comunităţii umane căreia îi aparţine, astfel încât disocierea de confruntările partinice sterile, transformate adeseori, vai, într-un adevărat bălci al deşertăciunilor, nu a însemnat pentru Lazăr Lădariu o retragere din faţa provocărilor vieţii, ale istoriei, ci, dimpotrivă, o amplificare şi intensificare pe alte planuri a atitudinii sale politice asumate în virtutea unor valori umane, virtutirea omului de stat.
Îngemănarea indestructibilă a naţionalismului raţional cu patriotismul înflăcărat, creionează o aură de luptător aflat mereu în vârful baricadei, atunci când e vorba de neam şi ţară. Mereu ne arată, cu duioşia versului şi în zicerile, scrisurile sau rostirile înflăcărate de la tribună, că «râurile se întorc la izvoare» spre plăsmuirea zidirilor destinului neamului său, întru cinstirea şi neuitarea «înainte mergătorilor» noştri.
Uneori vulcanic, alteori blând şi îndelung răbdător ca neamul său, ne aşează şi pe noi acolo unde el este mereu: în prima linie de luptători aflaţi în serviciul neamului şi ţării sale.
Militând pentru imprimarea unui sens convergent activităţii societăţilor şi fundaţiilor culturale ale judeţului, în vederea înfăptuirii unor obiective unitare, comune, Lazăr Lădariu, în calitatea sa de preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, a acordat şi acordă, în continuare,un sprijin substanţial Societăţii noastre, Casei Memoriale «Avram Iancu», care rămâne pentru neobositul militant al culturii româneşti, totdeauna o gazda primitoare. Îi mulţumim, şi pe această cale, pentru sprijinul acordat.
Aşa cum am arătat, leagănul copilăriei a fost hotărâtor în formarea eului poetic al lui Lazăr Lădariu. Căci Idicelul nu însemna doar existenţa lui materială, adesea precară, a locuitorilor lui, ci şi blagiana «prelungire în mit» a acestui miraculos univers rural, aşa cum o percepea el, prin toate simţurile, cu candoarea vârstei paradisiace a copilăriei. Copil fiind, Lazăr scruta adesea orizonturile îndepărtate ale satului, fiind mereu preocupat de ceea ce se arată «dincolo» de zariştea lui. Şi astfel se născu în sufletul copilului poezia, ca una dintre căile cunoaşterii omului şi a lumii. Acolo, în acel sat ardelean, între teluricul şi sublimul lui, s-a plămădit eul poetic al lui Lazăr Lădariu. în această tainică comoară a sufletului, poetul «sapă, sapă, până dă de stele-n apă», redescoperind de fiecare dată, pe urmele lui Blaga, «matricea stilistică» a Neamului său.
În cuvântul său, scris sau rostit, cititorul ori ascultătorul simte că Lazăr Lădariu are întotdeauna ceva de spus şi nu ezită să afirme răspicat şi să argumenteze spusele sale. De aceea, întâlnirile sale cu scrisul sau cu cuvântul rostit de Lazăr Lădariu sunt aşteptate şi urmărite întotdeauna cu legitim interes.
Viziunea lui Lazăr Lădariu asupra omului şi a lumii este una tonică, încurajatoare. Căci, dacă nu putem, totuşi, contesta cugetarea cronicarului, după care «nu omul e deasupra vremurilor, ci bietul om sub vremuri», nu-i mai puţin adevărat faptul că nu putem adopta din start o atitudine fatalistă în faţa provocărilor vieţii, nu avem dreptul moral să abandonăm lupta pentru triumful adevărului, dreptăţii şi frumosului, deoarece, aşa cum ne încredinţa poetul Hordoului năsăudean, «o luptă-i viaţa». De altfel, istoria românilor ne oferă destule exemple memorabile de oameni care, prin atitudine patriotică hotărâtă, uneori cu preţul vieţii, au ştiut să se situeze, în momente de cumpănă pentru Neamul românesc, deasupra vremurilor şi a vălmăşagului de patimi omeneşti. Acestei categorii de luptători îi aparţine, indubitabil, şi sărbătoritul nostru de azi.
Acum, în acest an omagial al Centenarului, rememorând Unirea Transilvaniei cu Ţara, aducem, şi cu acest prilej, ofranda noastră de recunoştinţă marilor înaintaşi care au pecetluit cu voinţa lor acest mare act istoric al Marii Uniri. Căci, aşa cum afirmă poetul:
«Nu-i lapte pe lume mai dulce,
Nu-i soare să urce pe deal,
Mai altfel, mai blândă chemare
Ca aici, la noi, în-Ardeal!» .
La mulţi ani, domnule Lazăr Lădariu,
La mulţi ani, prietene!
Târgu-Mureş, de Buna Vestire, 2018
