La Sighişoara şi nu numai, CERŞETORIA, O CARACATIŢĂ CU MULTIPLE TENTACULE

Distribuie pe:

O nouă rundă de consultări pe tema combaterii sau, cel puţin, a reducerii fenomenului cerşetoriei a avut loc luni, la sediul Primăriei din Sighişoara, reunind la masa dezbaterilor - alături de prefectul judeţului, dr. Lucian Goga, primarul Ovidiu Mălăncrăvean şi viceprimarul Toth Tivadar - reprezentanţi ai Grupării Mobile de Jandarmi „Regele Ferdinand I" Târgu-Mureş, Inspectoratului de Poliţie Judeţean Mureş, Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratului de Jandarmi Mureş, Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Casei de Asigurări de Sănătate Mureş şi Biroului de Ordine Publică a Municipiului Sighişoara, în efortul de a face un pas înainte în soluţionarea unui fenomen cu caracter general, însă mult mai vizibil şi stânjenitor pentru unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate oraşe turistice din România şi din Europa.

Comisia specială pentru combaterea cerşetoriei a fost instituită prin Ordin al prefectului dr. Lucian Goga, şi a înregistrat, de la înfiinţarea sa, câteva realizări de necontestat, dacă avem în vedere indolenţa, nepăsarea şi lipsa de coerenţă (dar şi de personal) a autorităţilor competente în materie de asistenţă socială.

Concret: în colaborare cu entităţile menţionate, au fost identificate şi luate în evidenţă persoanele pentru care cerşitul, fenomen aproape de nestăpânit, a devenit o meserie - „brăţară de aur" şi pepinieră mănoasă pentru furt, prostituţie, abandon şcolar, cu toate consecinţele pe termen lung asupra întregului mediu social. Din păcate, „grosul" cerşetorilor - cel puţin în zona Sighişoara - îl reprezintă minorii, iar dintre aceştia, cei mai mulţi provin din localitatea Albeşti şi, parţial, din localitatea Vânători. Potrivit reprezentanţilor Poliţiei Locale, pe lângă cei aproximativ 10 cerşetori sighişoreni, zilnic ajung în municipiu, frumos încolonaţi, peste 100 de copii, coordonaţi, „din umbră", de adulţi care, în timp ce minorii cerşesc, ei se ocupă cu scormonitul prin tomberoane. Programele after-school, bursele speciale, acordarea unor meniuri calde nu au sorţi de izbândă, atâta timp cât copilul cerşetor reprezintă o sursă de venit pentru părintele asistat social. Mai mult, fete de 12-14 ani sunt duse „la produs" de propriile mame, practicând cea mai veche meserie din lume sub ochii sau alături de cele care le-au dat viaţă.

Primarul din Albeşti, Nicolae Şovrea, a explicat că în comunitatea pe care o reprezintă, şi care este şi cea mai problematică, vieţuiesc aproximativ 100 de familii de romi, cu peste 150 de copii. Îndeletnicirea lor de bază, în ciuda eforturilor administraţiei locale, este cerşetoria. În această situaţie, Primăria şi Consiliul Local vor depune, luna viitoare, prin Grupul de Acţiune Local (GAL), un proiect vizând construirea, în comună, a unui centru de zi, în care să-şi găsească adăpost copiii străzii. Prin intermediul GAL vor fi alocate 50.000 de euro, sumă nerambursabilă, la care se vor adăuga 100.000 de euro, din contribuţia autorităţilor locale. Este, fără îndoială, un demers benefic şi un exemplu demn de urmat, dacă autorităţile nu ar avea de înfruntat o legislaţie pe cât de stufoasă, pe atât de ambiguă, incoerentă şi contradictorie: pe de o parte, se pledează pentru dezinstituţionalizarea şi revenirea în familia naturală a minorilor-problemă, în vreme ce alte voci se pronunţă pentru găsirea unor metode prin care părinţii care îşi exploatează copiii să fie decăzuţi din drepturile părinteşti (o soluţie „in extremis", practic inaplicabilă în actualul context legislativ, ca să o spunem pe şleau). În speţă, unii dintre cei mai credibili specialişti în psihosociologie (şi nu tot felul de „activişti" fără obiect de activitate) se pronunţă pentru instituţionalizarea / plasamentul în case de tip familial, fără acordul părinţilor, la recomandarea asistenţilor sociali, cu solidă pregătire în domeniu. (Măsura ar atrage, desigur, „mânia proletară" a cetelor de pierde-vară, gata să-şi dea cu părerea în orice domeniu, mai ales în cel a încălcării drepturilor omului, ca să fim, din nou, nişte „duri" şi nişte „intoleranţi".)

În fine, din economia abordărilor de ieri, de la Sighişoara, am reţinut că, până la următoarea reuniune, programată pentru 13 aprilie, toate instituţiile implicate vor trebui să se prezinte cu un set de propuneri şi măsuri concrete, în limitele acordate de lege, în baza cărora, a anunţat dr. Lucian Goga, va fi elaborată o strategie coerentă vizând posibilităţile de diminuare a fenomenului.

Prefectul judeţului a anunţat, de asemenea, că va solicita parlamentarilor de Mureş să elaboreze proiecte sau modificări legislative în domeniu, menite a limita un fenomen ce ameninţă să devină un trist „brand" al României.

În definitiv, deşi cerşetoria este, în general, tolerată în majoritatea ţărilor europene, Danemarca, Grecia, Marea Britanie, Ungaria au interzis-o cu desăvârşire, iar Belgia interzice cerşitul cu copii (europalibera.org). Primarul din Charleroi (Elveţia) le-a permis cerşetorilor anumite zile şi locuri în care pot cerşi. În alte ţări, cerşitul insistent e asimilat cu hărţuirea şi poate duce la expulzarea din ţară.

…Şi exemplele ar putea continua, aşa că parlamentarii noştri ar avea nenumărate surse de inspiraţie în materie. Asta, desigur, dacă n-ar fi ocupaţi cu, de pildă, siguranţa liliecilor, popândăilor şi a altor lighioane în procesul de construire a autostrăzilor.

 

Lasă un comentariu