Momente din viaţa unei şcoli - Liceul „Andrei Bârseanu", Liceul „Alexandru Sahia" - 1919-1960, de prof. Virgil Suciu

Distribuie pe:

Lucrarea are peste 400 de pagini, în format B5, academic. După cum precizează autorul, „cartea este tipărită în cinstea împlinirii a 130 de ani de la înfiinţarea şcolii". Fiind în anul 2018, aceasta înseamnă 1888, an care, de altfel, este înscris şi astăzi, cu litere romane, pe frontispiciul actualei Şcoli Gimnaziale „Traian" din Târnăveni, cea mai recentă denumire a şcolii. La această şcoală a fost elev şi apoi profesor, iar între 1 mai 1989 şi 1 decembrie 2002, a fost director, chiar autorul acestei cărţi, profesorul de fizică, Virgil Suciu. Pe coperta a IV-a, acesta se explică: „Această carte reprezintă o sinteză a arhivei şcolii dintre anii 1919-1960… Sunt cuprinse principalele evenimente prin care a trecut şcoala, de natură istorică, culturală şi administrativă. Am redat, de asemenea, date statistice privind structura, corpul didactic, precum şi elevii şcolii. De multe ori este reliefat şi contextul istoric, care a jucat un rol important în desfăşurarea activităţii şcolare. Am căutat să menţionez cât mai exhaustiv numele celor care au contribuit la îmbogăţirea spiritului multor generaţii de elevi, de-a lungul unei perioade destul de zbuciumate, de tranziţie de la o orânduire la alta".

Cartea este structurată pe capitole, aşezate cronologic, cu denumiri ce sintetizează perioadele prin care a trecut şcoala, dar şi alte capitole ce întregesc cunoaşterea propriu-zisă a acesteia. Distingem capitolele: Istoric al învăţământului în Târnăveni, Şcoala şi criza economică, Vremuri tulburi, Şcoala în Al Doilea Război Mondial, Şcoala după război, Epoca transformărilor în şcoala românească, Sovietizarea şcolilor româneşti, Cetăţeni de onoare ai oraşului Târnăveni (ce au legătură cu şcoala - n.m.), Anexe, Bibliografie.

Iată câteva date de început ale învăţământului târnăvenean. Din 1840 se ştie de existenţa unei şcoli româneşti la Târnăveni, iar din 1859 se ştie şi de numele unui învăţător român, Ioan Iulian. În anul 1873 se deschide prima şcoală primară de stat. Între 1874-1888 a funcţionat o şcoală populară superioară de agricultură. În anul 1888 funcţionează Şcoala civilă de fete, din acelaşi an începând construcţia actualului edificiu al şcolii, construcţie care se va termina în anul 1900, prilej cu care se va înfiinţa şi Şcoala civilă de băieţi. Cele două şcoli vor funcţiona în aceeaşi clădire, având, însă, conduceri diferite. În anul 1919, după marea Unire, şcolile sunt preluate de administraţia românească, de data aceasta ca o singură Şcoală civilă mixtă, cu o singură conducere. În anul 1922 se divizează din nou, ca două unităţi şcolare distincte: Şcoala civilă de băieţi (director preot Gheorghe Oprean, iar din 1923 director profesor Ioan Vulcuţiu) şi Şcoala civilă de fete (director profesor Maria Vereşmortean). (Ca un fapt divers, în anul 1924, cei doi directori, Ioan Vulcuţiu şi Maria Vereşmortean se vor căsători). În anul 1925, şcolile civile de fete şi băieţi se transformă în gimnazii, primind şi noi denumiri: Gimnaziul de fete „Oltea Doamna" şi Gimnaziul de băieţi „Andrei Bârseanu". În anul 1932, cele două gimnazii se unesc sub denumirea de Gimnaziul mixt „Andrei Bârseanu", avându-l ca director pe prof. Ioan Vulcuţiu (Ioan Vulcuţiu este şi cel care a propus ca localitatea să se numească TÂRNĂVENI, fapt întâmplat oficial începând din 3 mai 1941, data publicării anunţului în Monitorul Oficial). În anul 1947, Gimnaziul mixt „Andrei Bârseanu" se transformă în Liceul Teoretic „Andrei Bârseanu". La 1 decembrie 1948, „la propunerea conducerii şcolii", se schimbă denumirea din Liceul Teoretic „Andrei Bârseanu" în Liceul Teoretic „Alexandru Sahia". Acesta va funcţiona în continuarea gimnaziului, având clasele I-IX, învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă, dând prima promoţie în 1949. În perioada anilor 1953-1957, are loc o reducere a duratei de şcolarizare a liceului de la 11 la 10 clase, pentru ca în anul şcolar 1957-1958 să se revină la liceul cu 11 clase, din 1968, durata acestuia stabilindu-se la 12 clase. În anul şcolar 1959-1960, liceul avea 19 clase primare, 13 clase gimnaziale şi 8 clase liceale, cu un număr de 1.396 de elevi. Din anul 1955, s-au creat, la liceu, curs de zi, clase cu pre-dare în limba maghiară. În septembrie 1960, liceul se mută într-o nouă clădire (clădirea actualului Liceu Teoretic „Andrei Bârseanu"), vechea şcoală, primind, pentru patru ani, denumirea de Şcoala generală nr. 4.

De-a lungul timpului, şcoala a fost vizitată de o serie de personalităţi care au ţinut conferinţe: Ion Popescu Voineşti, D.D.Roşca, Silviu Dragomir, Vasile Goldiş, Gheorghe Marinescu, Ştefan Manciulea etc. Şcoala a dat, la rândul ei, ţării, multe personalităţi, în toate domeniile de activitate.

Aşa cum menţiona autorul, sunt în carte consemnate şi multe date statistice privind elevii, profesorii, patrimoniul şcolii, bugetele anuale, modurile de folosire ale acestora, modul de dezvoltare a şcolii etc., dar şi cereri, adrese primite cu răspunsurile aferente unor activităţi diverse, rapoarte, dări de seamă, procese verbale ale unor inspecţii, şi măsuri luate ca urmare a unor situaţii de criză. Pentru a da fluiditate înţelegerii unor măsuri şi fapte, dl. prof. Virgil Suciu menţionează succint şi contextul istoric (de istorie naţională sau locală) în care s-au derulat evenimente ori s-au luat măsuri.

Cartea conţine şi biografii convingătoare ale unor profesori, directori şi/sau inspectori şcolari raionali, care au contribuit la dezvoltatea învăţământului din şcoală, din oraş şi din zonă, personalităţi care post-mortem li s-au acordat titluri de „Cetăţeni de Onoare" ai Tânăveniului: preot Gheorghe Oprean (1891-1974), director între 1922-1923, „Cetăţean de Onoare" în 1996; profesor Ioan Vulcuţiu (1892-1973), director între 1923-1948, „Cetăţean de onoare" în 1997; profesor Petre Oproiescu (1917-1985), director între 1955-1960, „Cetăţean de onoare" în 1996; profesor Vasile Gherman (1922-1984), director între 1964-1980, „Cetăţean de Onoare" în 1996. De asemenea, sunt menţionaţi şi alţi „Cetăţeni de Onoare" dintre cadrele didactice ale şcolii: Viorica Oproiescu - învăţătoare, Angela Frâncu - învăţătoare, Elena Sântion (poeta „Elena din Ardeal") - profesoară, Florica Riţiu - profesoară, Teodor Racoviţan - preot profesor.

Foarte utile în înţelegerea sintetizată a cărţii sunt materialele aşezate la final: Scurt istoric al Internatului; Tabelul cronologic al etapelor prin care a trecut şcoala; Tabelul cu numărul elevilor, pe sexe, înscrişi în şcoală între 1888 şi 1960; Tabelul cu directorii şi directorii adjuncţi pe care i-a avut şcoala între 1883 şi până în prezent, dar şi cu Corpul profesoral, pe ani şcolari, între 1918 şi 1960.

Ca bibliografie, autorul menţionează: Arhiva şcolii- 102 volume dintre anii 1919-1960; Bölöny Ileana, Traducere din istoria şcolii, 1888-1919; Ioan Damian, Monografia oraşului Târnăveni; Răzvan Ducan, cu cărţile: Târnăveni-725 de ani de istorie şi devenire şi Târnăveni-Repere culturale şi istorice; Costel Lazăr, Consideraţii pe marginea Legii din 1924; Virgil Pană, Minorităţi etnice din Transilvania 1918-1940; Învăţământul românesc în perioada interbelică; Wikipedia, Istoria Educaţiei în România.

A fost o muncă de Sisif pentru prof. Virgil Suciu (n. 15 septembrie 1941), care a petrecut în arhiva şcolii sute de ore, dar aceasta a fost făcută cu râvnă şi iubire pentru şcoala în care a activat atâţia ani, dar şi pentru oraşul său, faţă de care a dovedit mereu numai fidelitate. Fără să fi vorbit cu acesta, cred că urmează încă o carte, o continuare a periplului şcolii din 1960 până în prezent, mai ales că această perioadă cuprinde şi perioada de directorat al acestuia, unde informaţiile abundă şi sunt ştiute şi trăite personal. Totul e ca dl. profesor Virgil Suciu să aibă sănătatea necesară să o poată realiza. Îi urez din tot sufletul acest lucru. În complementaritate, aş mai adăuga informaţia că acesta a fost director al şcolii într-o perioadă destul de grea, când, după 1990, la Târnăveni, forţele maghiare revendicative cereau clădirea şcolii, pentru o şcoală exclusiv maghiară! Profesorul Virgil Suciu, prin tăria sa de caracter, a fost un factor decisiv ca acest fapt să nu se întâmple şi şcoala să rămână în continuare, atât pentru elevii români, cât şi pentru elevii maghiari. De asemenea, acesta a activat cu rezultate foarte bune şi în Asociaţia Culturală „Vatra Românească", mai ales imediat după 1990, impulsionând şi sprijinind cultura locală, şi nu numai. A fost şi consilier local, în mai multe rânduri, având un cuvânt care conta. Ca să nu mai vorbesc de calităţile sale de profesor foarte bine pregătit, mereu corect, mereu punctual, mereu serios în toate manifestările. Cu alte cuvinte, un om pe care te puteai baza. A fost şi este o personalitate a Târnăveniului!

Pentru aceste realizări şi fapte, dar şi altele valoroase şi de substanţă, ştiute sau mai puţin ştiute, cred că ar merita să i se acorde d-lui prof. Virgil Suciu titlul de „CETĂŢEAN DE ONOARE" al municipiului Târnăveni. Nu ar fi un privilegiu, ci un act de minimă recunoştinţă şi dreptate.

 

Lasă un comentariu