Câteva zile ne desparte de prăzniuirea marii sărbători a creştinătăţii, Învierea Domnului Iisus Hristos, zile pe care ar trebui să le petrecem „adâncindu-ne" în propriul suflet, reflectând la tot ceea ce facem, dar mai ales la modul în care ne adresăm celor din jur sau la felul în care îi privim.
Mă văd pusă într-o postură delicată, deoarece doresc să vă fac o mărturisire, am meditat îndelung la o „întâmplare" la care am fost martoră, iar în sinea mea m-am întrebat: „Este bine să o împărtăşesc şi altor persoane sau să o trec sub tăcere, să o «îngrop» într-un colţ al sufletului şi să îmi văd mai departe de treburile mele?" O voce tainică mi-a şoptit: „Împărtăşeşte-o şi celorlalţi, fiindcă numai în acest mod aduci în atenţia semenilor un aspect important". Ne dorim civilizaţi, eleganţi, delicaţi unii faţă de ceilalţi, dar suntem cu adevărat aşa? sau de cele mai multe ori afişăm o „mască" de oameni fără cusururi, politicoşi, iubitori, respectuoşi...
Scena de o vulgaritate verbală a avut loc într-un cartier al oraşului viorilor, neavând importanţă data şi ora acesteia, ci mult mai importantă este conjunctura în care s-a derulat aceasta şi care, personal, m-a şocat, lăsându-mă fără replică. O persoană, care împărţea pliante publicitare, a avut „ghinionul" să formeze un număr aleatoriu la un interfon din cartierul respectiv, nebănuind că pe balconul apartamentului îşi va face apariţia o „doamnă", care s-a „năpustit" asupra sa cu o serie de cuvinte greu de reprodus aici... Motivul mi s-a părut de-a dreptul penibil - avea, chipurile, copil mic - şi i-a perturbat liniştea scumpei sale odrasle. Cred că sunteţi de acord cu mine atunci când afirm două aspecte ale acestei probleme: pe de o parte, acea persoană nu era o „clarvăzătoare" care să ştie că „doamna" avea copil mic, căci înclin să cred că nu ar fi sunat la acel număr, dacă ştia acest aspect, iar pe de altă parte, ar fi existat o variantă mult mai simplă, care nu ar fi iscat toată scena de prost gust, dovedind un comportament „murdar" al femeii care era trecută de prima tinereţe, închiderea interfonului.
Oricare ar fi fost adevăratul motiv de supărare al „doamnei", comportamentul este inadmisibil, într-o eră civilizată. Fără să conştientizeze, ea a săvârşit un păcat capital; „a ucis" un om, care, de altfel, îşi îndeplinea sarcina care i-a fost atribuită şi pentru care era plătit, cu limba sa necontrolată, cu isteria care a pus stăpânire pe ea.
Personal, mă întreb: „Oare, ce poate învăţa un copil de la o astfel de mamă?", când, prin excelenţă, o mamă are datoria de a cultiva, în propriul copil, compasiunea, iubirea, respectul, eleganţa faţă de toţi oamenii, nefăcând discriminare între aceştia, apreciind şi preţuind fiecare meserie în parte, căci fiecare îşi are locul său, pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp, profesie, din care respectivul om se foloseşte, „zidindu-se" treaptă cu treaptă. Nu putem să fim cu toţi directori de multinaţionale... Important este să fim oameni unii cu ceilalţi, căci viaţa oferă o serie de surprize atunci când nici nu bănuim.
Să luăm aminte!!! Nimeni nu îţi dă dreptul de a jigni pe cel de lângă tine, indiferent cine este el sau ce meserie are, atâta timp cât acesta este elegant, respectuos şi cu bun simţ!!!
