MORALITATEA ÎN LUMEA INDIFERENŢEI!

A discuta despre morală în societatea actuală românească înseamnă de multe ori a vorbi degeaba. Există o gamă năucitoare de imoralitate, fapte pe care nu le putem nega: lipsa de onestitate, impoliteţe, infidelităţi, răzbunări, ameninţări, înşelăciuni, crime, tâlhării etc. Este descurajator să vezi cât de puţin preţuiesc făptuitorii acestor rele valorile morale şi de convieţuire cu ceilalţi, în contrast total cu cele mai importante valori umane, fundamentale, într-o societate sănătoasă în care se vrea binele: dreptatea, omenia şi iubirea, valori morale ce au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor, cât şi în coagularea şi solidarizarea lor pentru adaptarea unor proiecte comune, binefăcătoare tuturor.

Pornim de la recunoaşterea că teritoriul inefabil al valorilor morale de astăzi este tot mai puternic inundat de o avalanşă greu de stăvilit a nonvalorilor. O lume post-modernă care şi-a pierdut reperele, o lume a conspiraţiei, a haosului, după unii, a fricii, după alţii, o lume a corupţiei generalizate. O societate în care individualismul exacerbat, lăcomia şi setea de putere a politicienilor, criza financiară care secătuieşte ţara sunt factorii ce au determinat şi determină în continuare răsturnarea scalei de valori, mai ales de valori morale generatoare de stabilitate şi dezvoltare umană. Marile valori ale moralei, deşi stau de milenii la temelia vieţii noastre civilizate, au fost marginalizate. Nu putem vorbi despre moralitate dacă nu avem capacitatea de a-i respecta pe ceilalţi, de a-i trata ca oameni, adică „ca scop şi niciodată ca mijloc".

Din tot ceea ce există în epoca în care trăim, se vede clar că responsabilitatea, moralitatea şi respectul nu îşi mai găsesc preţuirea cuvenită. Mai degrabă iresponsabilitatea, lipsa de respect, indiferenţa şi şmecheriile au devenit aproape fireşti în viaţa politică şi cotidiană. O degradare puternică a politicii şi partidelor aflate la guvernare. Onoarea?! Aceasta pare că a dispărut din vocabularul uzual şi din conduita celor care ne conduc, fiind recunoscută doar în timpuri de mult apuse. Patriotismul „nu se mai poartă". Dezavuat masiv, şi nu dezinteresat după anul 1989, patriotismul, pe lângă faptul că rămâne dimensiunea permanentă a spiritelor ataşate istoriei, culturii şi tradiţiilor naţionale, este greu şi sporadic reactualizat, graţie unor acţiuni care valorifică potenţialul valoric şi creator al românilor. Slabă eficacitate a sistemului politic românesc, indiferent de coloratura diverselor guverne, a condus la efecte negative. Ba mai mult, cel mai adesea, elementele sistemului politic sunt considerate ca principale vinovate de degradarea economică şi morală a ţării. Demnitatea, conştiinţa valorii de sine personală, de grup şi mai ales naţională, este o floare rară, sărăcirea majorităţii populaţiei, făcându-ne martorii pierderii, în mare măsură, a demnităţii umane. Demnitatea naţională a fost trecută cu vederea, permanent şi brutal lovită din partea iredentiştilor maghiari cu pretenţii absurde, cu legi şi statuturi de autonomie teritorială, egoiste, meschine şi de rea credinţă!

Conducătorii noştri, vremelnic la putere, din interese pur electorale, materiale şi de grup, nelovind, neripostand decât greu, voalat, foarte rar sau deloc la agresiunile, obrăzniciile şi compromiterea românilor de către această etnie xenofobă din ce în ce mai agresivă şi mai periculoasă.

Este foarte greu şi de neînţeles pentru România, ţara în care valorile de ordin material şi sete de putere copleşesc astăzi valorile spirituale, precum cele psiho-morale sau politico-civice, spaţiu în care politicienii, cei care ne conduc, fură şi se îmbogăţesc fără încetare într-un avarism diabolic, doresc şi se afirmă pentru o etică fără adevăr, o metafizică fără fundamente, un creştinism fără Hristos, o sfinţenie fără Dumnezeu şi o politică fără principii - oamenii să-şi caute dreptatea, să lupte pentru adevăr, principii şi valori morale.

 

Lasă un comentariu