Discursuri separatiste antiromâneşti la monumentul secuilor martiri, 10 martie 2018

Discursul lui Tõkés László din 10 martie a.c. de la Monumentul Secuilor Martiri din Târgu-Mureş, parcă nu a fost tocmai atât de incisiv ca în anii precedenţi. Având în vedere că Tõkés, în deschiderea cuvântării sale, s-a referit la comemorarea a 450 de ani de la Edictul de la Turda, să precizăm şi noi că la 1568 Dieta Transilvaniei proclamase, pentru prima dată în Europa, libertatea religioasă pentru patru culte. Anterior, la 1437 se semnase documentul Unio Trium Nationum, conform căruia au fost recunoscute ca naţii ungurii, saşii şi secuii. Românii au fost consideraţi o naţiune tolerată şi nu a fost admisă religia ortodoxă. Edictul de la Turda, din urmă cu 450 de ani, a fost promulgat de Ioan Sigismund Zapolya, principele Transilvaniei. În anul 1571 a fost promulgat, în completare, Edictul de la Târgu-Mureş, de către Ştefan Bathory, principe catolic al Transilvaniei. Conform acestora, singurele religii admise au fost: romano-catolică, calvinistă, luterană şi unitariană, celelalte fiind interzise. Abia la 13 octombrie 1781, prin Patenta imperială, împăratul Iosif al II-lea acordă libertate protestanţilor şi ortodocşilor, iar în anul următor şi mozaicilor. Împăratul Iosif al II-lea a înfiinţat, la Sibiu, o episcopie Greco-ortodoxă.

Tõkés László

În aceleaşi cuvinte introductive, Tõkés László invocă şi memoria lui Kossuth Lajos. Cine este tipul acesta, care, în anii trecuţi, a avut şi o denumire de stradă în Târgu-Mureş? Toţi ştiu că a fost conducătorul revoluţiei din Ungaria de la 1848-1849. La 15 martie 1848 s-a dat citire declaraţiei, cu următoarele puncte, la care şi-au adus aportul substanţial Kossuth Lajos, Irinyi József,  Petõfi Sándor şi  Jókai Mór. Cele 12 puncte au fost:

1. „Vrem libertatea presei şi desfiinţarea cenzurii. 2. Un guvern independent maghiar la Buda-Pesta. 3. Adunare naţională anuală la Pesta. 4. Egalitate civilă şi religioasă în faţa legii. 5. O gardă naţională maghiară. 6. Plată universală şi echitabilă a impozitelor. 7. Desfiinţarea iobăgiei. 8. Curţi cu juri bazate pe reprezentativitate juridică egală. 9. Crearea unei bănci naţionale a Ungariei. 10. Ca armata maghiară să fie un sprijin al naţiunii, ca soldaţii noştri să nu fie duşi în străinătate şi ca soldaţii străini să fie luaţi de pe teritoriul ungar. 11. Eliberarea prizonierilor politici. 12. Unirea (cu Transilvania)."

De vreme ce, se pare, lui Tõkés László îi plac datele cu caracter istoric, date menite să-i întărească argumentaţia în faţa auditoriului, îi oferim câteva în plus, graţie cărţii intitulate „Vremuri de osândă" , având autor pe Alexandru Ceuşianu, o reeditare apărută la Editura „Ecou transilvan", în anul 2015. În paginile cărţii va regăsi oglinda vremii, a Revoluţiei de la 1848-1849, cu evenimentele petrecute în judeţul Mureş, cu referire preponderentă la orăşelul de pe Mureş, Reghin. La acea vreme, oraşul avea o populaţie de 5.000 de persoane, în mare majoritate saşi, apoi români şi unguri. Deoarece Kossuth ordonase ca dietele transilvane sa voteze, obligatoriu, programul revoluţionar ungar, în speţă punctual 12, Dieta din Cluj se conformează, dar populaţia din Reghin, nu. Drept consecinţă, se formează armate. Secuii se pun în slujba lui Kossuth, saşii, dar şi o parte a românilor în slujba armatei imperiale austriece, cât şi majoritatea românilor în cea condusă de Avram Iancu. Secuii se adună la Odorhei, unde îşi alcătuiesc o armată de 20.000 de persoane şi pornesc spre Reghin, pentru a-i pedepsi pe saşi şi români. În cele din urmă, fără peripeţii semnificative, ajung în Reghin. O parte a populaţiei a fugit pentru a scăpa cu viaţă. Ordinul lui Kossuth a fost clar: să ucidă pe oricine are etnie diferită de cea ungară sau secuiască. A pornit măcelul făcut cu sălbăticie de secui în Reghin. Au ucis pe oricine au aflat în Reghin, români, saşi, copii, tineri, bătrâni, femei, au jefuit locuinţele, le-au vandalizat, le-au incendiat. Au devastat şi incendiat bisericile şi mănăstirile românilor şi saşilor. După ce au isprăvit cu Reghinul, au continuat barbariile prin satele româneşti pe care le-au întâlnit în cale, ucigând românii cu o ferocitate greu de imaginat, mai sălbatic decât ar fi făcut-o străbunii lor, hunii şi ungurii, migratori. S-a petrecut aici, pe pământ românesc, dominat de sălbatici, prin teroare… Un pământ îmbibat de sângele românilor, la ordinal odiosului conducător Kossuth Lajos… Dar să vedem ce zice în continuare Tõkés…

„Sărbătoarea noastră naţională la 15 martie este demnă pentru că comemorăm câţiva martiri care au luptat pentru libertate prin cuvinte de rugăciune ca să avem o ţară liberă, cu fiii ei liberi şi îngenunchem la mormântul lor… Fraţilor! Peste cadavrele lor zdrobite, după astfel de sacrificii, ni se cuvine pământul ţării, chiar dacă a fost şi păcătos. O, Doamne, pe pământ sfinţit prin vărsare de sânge nu poate trăi poporul înrobit!(aplauze) Acesta este adevărul. Dar care este cauza? După apostolul Pavel: «Cine renunţă, pe acela sufletul meu nu-l poate admira», citează cuvântul lui Dumnezeu. Dar noi nu suntem oamenii care renunţă, ca să pierim, ci avem credinţa să ne câştigăm viaţa. Pilda înaintaşilor noştri care au luptat pentru libertate ne îndeamnă să nu renunţăm. Ne însuşim în conştiinţă îmbărbătarea, fiindcă de aproape 30 de ani, lupta noastră pentru autonomie este obstrucţionată, să ne pierdem încrederea şi forţa în ideal. Cu un sfert de veac în urmă, în biserica „Sf. Mihai" din Cluj, deputaţii şi senatorii noştri au jurat pentru îndeplinirea autonomiei colective. După aceea s-au rătăcit pe un drum distructiv, pustiu, devenind neputincioşi să găsim drumul spre pământul făgăduinţei noastre. Dar centenarul ce semnifică ruperea Ardealului, sau aici, de o jumătate de veac, a Regiunii Mureş Autonome Maghiare, este uşor de înţeles. Pe căi ocolitoare, prin manevre politice de constrângere, pe căi rătăcitoare, au determinat pribegia noastră… Deja (secuiul) nici nu mai ştie încotro se află calea cea dreaptă şi cu cine să ţină. Cu toate astea, noi suntem cei care nu renunţăm, să nu dispărem, ci cu pricepere, încredere, convingere, stăruim pentru a ne dobândi viaţa. Cu prilejul manifestărilor dedicate centenarului Unirii României, la una din aceste manifestaţii, reprezentantul Moldovei se referea la unirea cu Basarabia, Bucovina şi Ardeal. La acea vreme, un profesor de la Universitatea „Babeş-Bolyai" a spus că meritele autodeterminării românilor s-au înfăptuit în modul în care au înfiinţat un stat în monarhia austro-ungară. Unde ne aflăm noi faţă de toate astea? Nu ne preocupă nimic altceva decât ca populaţia Ardealului să se constituie în mai multe regiuni autonome. În baza acestei idei, autonomia ţinutului secuiesc. Însă, ministrul român de externe, în aşteptarea răspunsului de la Consiliul Europei, nu recunoaşte regiunea istorică secuiască, iar partidele şi instituţiile statului român interpretează ca fiind periclitată integritatea naţională şi teritorială, solicitarea noastră pentru autonomie. (huiduieli)… În mod firesc, alianţele noastre, PMT şi PPMT îşi urmează calea de a nu renunţa, asta în caz că sunteţi de acord cu linia directoare secuiască. (aplauze) Îmbucurător este că UDMR, anul acesta, s-a alăturat PPMT şi PMT la reuniunea de la Cluj, programului nostru de autonomie a Ardealului. Dar nu sunt suficiente demersurile festive. Şi azi, este un pas înainte prin faptul că partea mai bună a UDMR ni s-a alăturat cu hotărâre la ziua libertăţii secuilor. (aplauze)… Tot de asta ţine şi programul pe care l-a depus în Parlamentul României consiliul pentru autonomia maghiarilor din bazinul lanţului carpatic, cu rugămintea ca în anul 2018 să deschidă porţile dialogului faţă de doleanţele de autonomie a maghiarilor, şi asta cât mai repede posibil. (Autonomie!) Fraţilor unguri! Anunţul făcut de preşedintele American, ales în anul trecut, a fost că America este pentru el prioritatea. De pe poziţia sa, în tandem cu mesajul său politic, pentru noi Ungaria este prioritatea! (aplauze, se scandează „hai ungurii"). Asta, tradusă în cuvintele lui Kolcsej Ferencz, înseamnă că patria contează înainte de toate. Ţinutului secuiesc, privit din Ardeal, care îi poate fi semnificaţia? Pune întrebarea secuiul. Răspunsul nostru poate fi rostit în după-amiaza asta, după convingerea mea, că nu poate fi altul decât ca drepturile şi obligaţiile să fie a maghiarilor de a decide în ce ţară să trăiască, aşa după cum europenii trebuie să decidă în ce fel de Europă vor să trăiască. Primul-ministru Orbán Viktor, prin clarviziunea sa modernă, a definit condiţia minimă a unei naţiuni: Ungarie ungurească şi Europă europeană vrem! (aplauze, ovaţii). Prin comparaţie faţă de aceasta, adăugăm că ţinutul secuiesc să rămână ţinut secuiesc, iar Ardealul să rămână Ardeal în limitele graniţelor României (aplauze). Nu le dorim nici noi românilor ca străinii să le vândă ţara"…

 

Comunicat de presă legat de Ziua Libertăţii Secuilor

POL a luat act de intenţia organizaţiilor secuieşti de a depune o petiţie pentru autonomia teritorială şi de a organiza un marş la Târgu-Mureş cu aproximativ 40.000 de participanţi, care vor sărbători Ziua Libertăţii Secuilor, comemorând eroii martiri Gálffy Mihály, Horváth Károly şi Török János, executaţi în data de 10 martie 1854, la Târgu-Mureş, de către autorităţile austriece. În acest context, credem că trebuie să ţinem cont şi că Târgu-Mureş găzduieşte Monumentul Secuilor Martiri (în maghiară Székely vértanúk emlékmûve), dezvelit în anul 1875, pentru a aduce un modest omagiu revoluţionarilor executaţi în 1854. Inscripţia obeliscului: „Szent hely ez óh vándor! Egy nemzet tette e jelt itt leghûbb gyermekei végzetes sírja fölé!" („Sfânt este locul acesta, o, călătorule! O naţiune a pus aici un semn peste mormântul celor mai fideli copii ai săi!").

Considerăm că atunci, ca şi acum, secuii îşi doresc acelaşi lucru: libertate. Întocmai cum îşi doreau şi saşii sau românii ardeleni, după 1867. Ca formaţiune politică pornită de la nivel local, care sprijină orice proces de descentralizare, de aducere a deciziei aproape de cetăţean, nu putem să nu observăm că secuii sunt vârful de lance al mişcărilor transilvaniste. Credem că obiectivele ce vizează o corectă regionalizare a României, descentralizarea administrativă, fiscală şi autonomia regiunilor, sunt obiective comune, care ne leagă.

Credem, de asemenea, că avem numai de învăţat din modul lor de organizare şi din solidaritatea extraordinară de care dau dovadă secuii în faţa unei avalanşe de atacuri murdare, venite dinspre o parte a clasei politice româneşti şi a unei largi părţi a mass-media. Credem că eforturile lor sunt extrem de necesare pentru ca administraţia centrală să-şi schimbe atitudinea arogantă şi centralistă şi să demareze un dialog onest şi corect, cu noi, ardelenii.

Din toate aceste motive enumerate mai sus, POL consideră eforturile organizaţiilor secuieşti un gest de normalitate dorit şi aşteptat de o bună parte a locuitorilor comunităţilor din Transilvania.

DAN SORIN MAŞCA, Preşedinte Partidul Oamenilor Liberi

 

SZILI KATALIN, PURTĂTOR DE CUVÂNT AL PRIMULUI-MINISTRU UNGAR

- Mesaj citit partial de moderator -

„În scrisoare reliefează faptul că ne-am adunat astăzi, aici, deoarece înaintaşii noştri s-au luptat pentru libertate şi ne adunăm aici, anual, pentru autonomia secuilor. Nu este suficient să pronunţăm cuvântul „libertate", ci trebuie să vorbim şi despre înţelesul său, anume, că libertatea noastră, în ziua de azi, înseamnă libertate teritorială, culturală şi individuală, dreptul folosirii limbii noastre materne, folosirea liberă a simbolurilor noastre naţionale, presă independentă proprie şi drepturi naţionale egale. În următoarele rânduri, Szili Katalin accentuează că în apărarea drepturilor minorităţilor naţionale, dorim europenilor să iasă afară pe pământurile lor natale unde să fie feriţi, pentru comunităţile lor, aşa cum am ieşit noi astăzi şi vom ieşi şi în viitor, unul pentru altul".

Fiind centenarul Unirii, se pune problema, măcar acum, la modul foarte serios, dacă este permisă sau nu comemorarea şi preamărirea criminalilor poporului român, aici, pe pământ românesc...

 

Lasă un comentariu