Dacă tot am adresat o întrebare domnului vicepremier Zsolt Semjén, aş vrea să-l mai întreb: Cum aţi reacţiona dacă autorităţile din România nu v-ar lăsa nici pe dumneavoastră şi nici pe membrii Executivului de la Budapesta să intraţi pe teritoriul ţării, dacă autorităţile române ar proceda aşa cum au procedat nu demult autorităţile din Germania, care le-au interzis miniştrilor Guvernului Turciei să intre în ţară pentru a susţine, cu prilejul alegerilor prezidenţiale, câte un discurs în faţa comunităţii turce din această ţară? Întrebarea este justificată de mai multe ori, deoarece, cu ocazia vizitelor efectuate în Transilvania, mai mulţi politicieni ungari, în frunte cu premierul Viktor Orbán, au adoptat atitudini insultătoare şi anticonstituţionale la adresa României şi i-au instigat pe maghiarii de aici împotriva ordinii sociale, constituţionale a ţării.
Aş putea să vorbesc pagini întregi despre obsesiile udemeriste cu care în ultimii 28 de ani conducerea superioară a UDMR a surprins, dar a şi revoltat opinia publică a ţării. Printre aceste atitudini, pe primul loc se află revendicarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, propagată cu o demagogie nemărginită. Potrivit acestei obsesii, pentru revendicarea în mod unitar a autonomiei cel mai potrivit moment este - după porunca lui Viktor Orbán - Anul Centenarului Marii Uniri. Obsesia autonomiei teritoriale pe criterii etnice ignoră total faptul că această revendicare este ilegală şi condamnabilă până în momentul în care Constituţia ţării nu va fi modificată în aşa fel încât autonomia teritorială pe criterii etnice să fie realizabilă. Potrivit unor semnale, din cauza obsesiei privind autonomia teritorială pe criterii etnice, liderii superiori ai UDMR devin orbi şi surzi, deoarece numai astfel poate fi explicat că ei sprijină proiectul de lege privind autonomia teritorială înaintat în Camera Deputaţilor de un parlamentar udemerist, respectiv de Kulcsár Terza József György, care a avut curajul să spună că 2018 va fi declarat Anul Doliului pentru maghiarii din România, iar la serbarea Centenarului Marii Uniri trebuie arborat lângă drapelul naţional şi un drapel negru, de doliu.
Ce crede despre poporul român, despre întregul Legislativ acest parlamentar înverşunat din cauza sentimentului de ură faţă de români, precum şi conducerea superioară a UDMR, care susţine un provocator incalificabil, cum îşi imaginează liderii acestei formaţiuni politice că după asemenea atacuri mârşave a României, după asemenea insultări duşmănoase se va găsi cineva care va sprijini cu bunăvoinţă din partea Guvernului sau a partidelor româneşti revendicările lor anticonstituţionale? În ochii lor toată lumea este nebună, inconştientă sau trădătoare de ţară?
Cum îşi imaginează aceste figuri de mari maghiarotarzi?! că Senatul şi Camera Deputaţilor din Parlamentul României vor vota acest proiect de lege privind autonomia teritorială, care este profund anticonstituţional?! Nu cred, nu pot să cred, nici în cele mai urâte vise că azi, în România va fi luată o decizie parlamentară de neiertat din punct de vedere istoric.
Referitor la obsesia udemeristă, potrivit căreia în preajma Centenarului Marii Uniri antimaghiarismul este din ce în ce mai puternic şi tot mai mult se adânceşte persecutarea maghiarilor, pot să spun numai atât că după atâtea provocări mârşave şi revendicări anticonstituţionale cu care politicienii maghiari din România au venit în Anul Centenarului, nu s-a creat în ţara noastră o încordare politică, o reacţie vehementă şi extremistă, nici din partea organelor competente ale statului şi nici în general, din partea populaţiei majoritare române. Ceea ce merită tot respectul nostru!
Bine că unele afirmaţii acuzatoare, de natură să prejudicieze demnitatea naţiunii române, apărute în paginile ziarelor de limbă maghiară din România şi din partea unor politicieni maghiari, în cele mai multe cazuri nu ajung la mass-media care poate influenţa opinia publică română. Cum ar reacţiona oricine ar fi, de exemplu, la programul politic al preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna, Sándor Tamás, care spune: „În ultimii o mie de ani am trăit în totdeauna cu faţa şi cu inima în direcţia Budapestei!" (Krónika, 13 februarie 2014), sau ce ar spune oricine de editorialul redactorului şef al cotidianului Népújsag, din Târgu-Mureş, în care astfel scrie despre românii din Transilvania: „Pentru noi este inacceptabil că vorbitorii altor limbi s-au înmulţit şi au devenit majoritari".(Népújság, ianuarie 2018)
Sau, cum a reacţiona oricine la declaraţia făcută recent, în cadrul unei emisiuni difuzate de postul Duna Tv, de preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, care a susţinut: „Noi, maghiarii, numai asta primim de la Bucureşti: Plecaţi de aici!" Este foarte adevărat că mai bine de 20 de ani liderii UDMR au fost mai tot timpul la guvernare tocmai din cauză că au fost expulzaţi de autorităţile de la Bucureşti?! Aceste obsesii ale UDMR, care sunt propagate neîncetat şi demonstrativ de unii politicieni maghiari, mai cu seamă acum, în Anul Centenar, sunt dăunătoare, în primul rând, pentru minoritatea naţională maghiară, deoarece provoacă pe termen lung neîncredere între românii şi maghiarii de aici, iar astfel nu poate fi promovată convieţuirea paşnică şi fraternă, precum şi respectul reciproc faţă de identitatea lingvistică şi culturală. Astfel, politicienii de mari maghiarotarzi din România comit o faptă politică de neiertat faţă de propria lor naţiune.
