Iată cum descrie Gheorghe Şincai martirul voievodului Constantin Brâncoveanu: odată cu Brâncoveanul au pierit cei patru feciori ai lui cărora el le-a grăit astfel în ora morţii: «Iată, toate avuţiile şi orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încă sufletele… Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei! Să nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, care a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici nu vă clătiţi din credinţa voastră pentru viaţa şi lumea aceasta…» Aceasta zicând, sultanul porunci de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, şi mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncoveanu, şi aruncară trupurile în mare.
