ROMÂNIA ÎN ANII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL (VI) ARMISTIŢIUL (22 noiembrie 1917 - 6 martie 1918)

Distribuie pe:

La Iaşi au sosit din Odesa două trenuri cu trupe bolşevice care intenţionau să aresteze întreg cartierul rus care colabora cu Marele Comandament Român. Scopul lor însă era mai amplu şi era trădat de faptul că fiind o trupă străină, înarmată, care intenţiona să intre în Bucureşti fără acordul autorităţilor române, ar fi urmat să desfăşoare acte poliţieneşti aşa cum înţelegeau ei să facă.

Preveniţi din timp, vânătorii de munte şi grănicerii noştri, în momentul în care ruşii au intrat în gara Socola, i-au aşteptat cu armele la ochi şi i-au somat să se predea fără condiţii. Ruşii însă, poate neaşteptat, s-au supus ordinelor primite şi au depus armele. Ei au fost închişi aidoma criminalilor ordinari, până la expedierea lor.

Pe când în România se petreceau asemenea fapte, Basarabia îşi proclamase autonomia sub presiunea rusească. Acest teritoriu devenea astfel o bază a atacurilor ce urmau să fie îndreptate contra noastră. Pe teritoriul Basarabean se derulau aceleaşi scenarii binecunoscute în România: jafuri, violuri etc. Se uitau sărmanii moldoveni din Basarabia în toate părţile de unde avea să le vină scăparea; cui să se adreseze să le dea o mână de ajutor? Ucraina nu avea nici pentru sine putere - pentru a scăpa de la pieire se zorea spre conciliere cu nemţii, începând tratativele de pace cu aceştia. Singura speranţă a bieţilor basarabeni se îndrepta către fraţii din România, cu toate că aici deşi românii ocupau şi întregul front al Moldovei şi luptau contra bandelor de bolşevici din ţară, abia mai rezistau; totuşi, pentru a-i scăpa de la pieire pe fraţii dintre Prut şi Nistru, orice sacrificiu şi orice risc necesar a fost făcut din tot sufletul. Basarabia, prin Sfatul Ţării, şi-a îndreptat ochii şi mâinile rugătoare, adresându-se ca de la fraţi la fraţi.

În primele zile ale lunii ianuarie 1918, primele trupe din România treceau Prutul pe la Ungheni, îndreptându-se către Chişinău, altele pătrundeau pe la Reni şi Vadul lui Isac, îndreptându-se către Bolgrad.

După câteva ciocniri cu bande bolşevice, pe 13 ianuarie 1918, trupele noastre intrau în Chişinău, în aclamaţiile populaţiei româneşti de aici.

În ziarul românesc „Ardealul" din Chişinău, în aceeaşi zi, a apărut publicată, cu litere mari, urarea de bun venit: „Bine-aţi venit!

În ziua de 13 Ianuarie s'a petrecut un fapt mare şi drept: Oştile româneşti au intrat biruitoare în capitala Basarabirei, aducând cu ele rânduială şi pace.

De luni de zile Basarabia a fost pe mâna duşmanilor şi a hoţilor, cari au batjocorit-o şi au prădat-o, după cum au vrut. Era o jale şi o ruşine fără pereche, ce se petrecea în această ţărişoară frumoasă şi bogată. Îmbătaţi de democraţia rusească a bolşevicilor, chiar şi fraţii noştri moldoveni şi-au pierdut capul şi s-au lăsat să fie întrebuinţaţi ca unelte oarbe de către streinii fără suflet şi fără omenie.

Întâmplarea cu uciderea Ardelenilor, la 6 ianuarie, este o dovadă că stările de aici erau din cale afară de rele şi că nu numai viaţa şi averea singuraticilor oameni, dar însăşi viaţa tinerei republici naţionale era în cea mai mare primejdie.

Puţini oameni cu dragoste de ţară şi cu răspundere pentru soarta ei trebuiau să aleagă între a vedea cum se prăbuşeşte ţara în mâinile anarhiei bolşeviste, care a cuprins şi oastea moldovenească, şi între a lua o hotărâre energică, de a chema în ţară oaste străină, care să scape totul de pieire.

Dar cum se putea găsi o oaste străină, care să-şi facă de bună voie din cap calendar, cum se zice, şi care să vie şi să se amestece în anarhia rusească? Ucraina, rugată să dea ajutor, a răspuns că n-are de unde, - alte state vecine nu sunt deocamdată, aşa că vrând-nevrând, trebuia cerut ajutor României.

Şi iată minune, că mica Românie, ţară de jertfă, pe care au vrut s-o nimicească Nemţii şi Ungarii, şi pe care au vândut-o şi batjocorit-o Ruşii, ea vine să-şi scape fraţii din ghiarele pieirei. Ea nu se mai gândeşte la nevoile ei, multe şi mari; ea îşi uită o clipă primejdia, care-i poate veni de la Nemţi şi aleargă să mântuiască Basarabia din valurile anarhiei. Ţara, pe care în 1916 lacrimile şi gemetele Ardealului şi ale Bucovinei au înduioşat-o atât de mult, încât pentru mântuirea lor şi-a aruncat în cumpănă sabia şi şi-a pus în primejdie viaţa, Ţara aceasta a alergat ş'acum la chemarea Basarabiei, ca s'o scape din nevoi.

Viteji, cari au oprit la Oituz şi la Mărăşeşti năvala Nemţilor, astăzi sunt pe pământul vechei Moldove, pe care tovarăşii lui Lenin îl părăsesc în ruptul capului.

Mărire Ţie, oaste românească vitează, care aduci pace şi rânduială în această ţară.

Mărire Ţie, Ţară Românească, spre care cu lacrimi de mulţumire trebuie să caute astăzi fiecare fiu al Basarabiei ajunse la linişte!

Mărire Ţie, Rege Ferdinand, care scrii în Istoria Europei o pagină atât de luminoasă! Oştile Tale au mântuit Basarabia pe care Rusia o sută de ani a robit-o şi pe care acum anarhia ei era s-o îngroape.

Moldoveni, închinaţi-vă până la pământ în faţa acelora care v'au dat pentru a doua oară viaţă, şi strigaţi cu toţii într-un glas: Trăiască România mântuitoare de anarhia bolşevistă!"

(va urma)

Lasă un comentariu