Sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos sau a Floriilor a fost prăznuită cu mare solemnitate şi la Biserica „Înălţarea Domnului" din Reghin, în ziua de duminică, 1 aprilie 2018, când întreaga creştinătate a cinstit cu pioşenie acest măreţ şi sfânt praznic împărătesc. Cu acest prilej, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de părintele protopoop Teodor Beldean, Părintele protopop Valentin Vârva, protopopul Reghinului. În cuvântul de învăţătură, Părintele protopop Teodor Beldean a vorbit credincioşilor despre măreţia acestei sfinte sărbători, a acestui mare praznic împărătesc, despre minunile Mântuitorului, în special minunea Învierii Sale din morţi, despre săptămâna patimilor, prin toate acestea sădind în sufletele credincioşilor credinţa cea dreaptă şi învăţătura cea bună şi folositoare, aducând bucurie sufletească şi înălţare duhovnicească. După Sfânta Liturghie, preoţii au binecuvântat şi sfinţit ramurile, care se numesc în popor mărţişoare, care au fost apoi împărţite credincioşilor, ele prefigurând ramurile de finic cu care credincioşii L-au întâmpinat pe Mântuitorul Hristos la intrarea Sa triumfală în Ierusalim.
Referitor la Duminica Floriilor putem spune că această sărbătoare se prăznuieşte în duminica premergătoare Învierii Domnului (ultima duminică din Postul Mare). Este ziua care ne aminteşte de intrarea triumfală a Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, cu câteva zile înainte de patima Sa, cum prezisese proorocul Zaharia. Şi într-adevăr, cu cinci zile înainte de Paşti, cum arată Sfântul Evanghelist Ioan, Mântuitorul, venind din Betania, a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat de mulţimea care venise să serbeze Paştile. Sfântul Evanghelist Ioan spune că mulţimea „a luat stâlpări de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui, strigând: Osana, bine este cuvântat Împăratul lui Israel, Cel ce vine întru numele Domnului. Şi aflând Iisus un asin a şezut pe el precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine la tine, şezând pe mânzul asinei" (Ioan 12,12-16).
În amintirea acestui eveniment, Biserica a aşezat această sărbătoare, pe care poporul o numeşte şi „Duminica Floriilor", întrucât ea se prăznuieşte totdeauna la începutul primăverii.
Cele mai vechi dovezi despre sărbătorirea acestui praznic le avem de pe la sfârşitul secolului al III-lea, într-o predică rostită în această zi de Metodie, episcopul Tirului şi al Patarei. În secolul al IV-lea mulţi Sfinţi Părinţi laudă această sărbătoare, iar mai târziu imnografii creştini au alcătuit imnuri de mare frumuseţe, care se cântă şi azi în biserici la sfintele slujbe. În amintirea ramurilor de finic, cu care mulţimea a întâmpinat pe Mântuitorul, şi astăzi în biserică preotul citeşte rugăciunea binecuvântării ramurilor de salcie, pe care le împarte apoi credincioşilor. În alte părţi se întrebuinţează ramuri de finic ori de măslin. Întrebuinţarea ramurilor de finic este foarte veche; se crede că s-ar fi introdus prima dată în Palestina, de unde a trecut în toate Bisericile creştine.
Sfântul Ioan Gură de Aur şi Chiril al Alexandriei explică semnificaţia acestor stâlpări, zicând că ele înseamnă biruinţa lui Hristos asupra morţii, cum rezultă şi din troparul serbării. Fiind praznic împărătesc, Biserica Ortodoxă dezleagă la peşte, vin şi untdelemn. Se oficiază Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare premerge celei mai negre perioade a anului bisericesc, Săptămâna Patimilor, când Mântuitorul Hristos a suferit, pentru întregul neam omenesc, patimi, suferinţe şi moarte, pentru ca, a treia zi după aşezarea Sa în mormânt, să se ridice biruitor deasupra păcatelor şi a morţii, prin Învierea Sa, dând posibilitate omenirii de a gusta din fericirea cea veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.
