Dumnezeu există, l-a întâlnit Hristoforus!

A fost odată (spune tradiţia catolică) un om numit Hristoforus. Omul acesta era foarte bătrân. Încă din copilărie nutrea o dorinţă arzătoare să-l întâlnească pe Dumnezeu şi iată că, într-o seară, Dumnezeu i-a spus:

- Hristofor, te aştept mâine înainte de asfinţit, de cealaltă parte a văii, pe culmea muntelui.

Omul nostru a pornit la drum, cu noaptea în cap, ca să ajungă la timp la întâlnire. A străbătut pădurea de brazi, cea de arţari şi cea de stejari falnici. Soarele se ridica de amiază, când Hristofor a ajuns în fundul văii. Acolo a văzut un căruţaş, care asuda şi gâfâia, tot îndemnându-şi caii şi împingând căruţa. L-a strigat pe Hristofor:

- Hei, om bun, dă-mi rogu-te, o mână de ajutor, nu pot să-mi scot căruţa din râu!

După multe ore, au reuşit s-o urnească. Lui Hristofor nu-i mai rămăsese decât un ceas, ca să ajungă la întâlnire. A luat-o la fugă şi a fugit, cât îl ţineau picioarele, urcând muntele. Când, la capătul puterilor, a ajuns pe culme. Soarele asfinţise de mai bine de zece minute. Hristoforus a căzut în genunchi şi a început să plângă cu amar: Aşadar, n-avea să-L mai vadă, pe Dumnezeu înainte de moarte. Trist şi abătut a făcut cale întoarsă. Ajungând la râul, unde îl ajutase pe căruţaş, iată că-l cheamă un copil.

- Hei, om bun, vrei să mă iei pe umăr şi să mă treci apa? Sunt mic şi nu ştiu să înot. M-aş putea îneca, dacă nu mă ajuţi!

Fără să spună un cuvânt, Hristoforus l-a urcat pe umeri şi a intrat în apă. În mijlocul vadului, copilul devenise foarte greu şi apele porniseră a se umfla. Cu ultimele puteri, Hristoforus ajunge la mal. Atunci copilul i-a spus:

- Eu sunt Hristos, fiul căruţaşului, pe care l-ai ajutat.

Căruţaşul!... Aşadar Dumnezeu ajunsese înaintea lui la întâlnire şi luase chipul unui căruţaş!

 

Lasă un comentariu