Dacă ne întrebăm ce înseamnă pentru noi Sfânta Cruce, să ascultăm următoarea poveste: Într-un mare oraş, un copil s-a rătăcit. S-a pierdut pur şi simplu de părinţi. Un om, observând încurcătura copilului, a căutat să-i vină în ajutor. Dar copilul nu ştia adresa unde stăteau ai lui. Şi bărbatul a continuat să-l întrebe de alte obiective pe care le ştia.
- Undeva, e o cruce mare, şi-a amintit într-un târziu copilul. Părinţii deseori se adună acolo cu prietenii lor. Dacă mă duceţi până acolo voi şti drumul spre casă.
Dragi prieteni, trecem zilnic în drumul nostru măcar pe lângă o biserică. Dacă suntem grăbiţi şi nu putem intra să ne închinăm, ori dacă ne aflăm într-un mijloc de transport, ne facem doar semnul crucii şi trecem mai departe. Privirile, sau chiar cuvintele unora din jurul nostru ne pot face să ne simţim inconfortabil în această situaţie. Nu trebuie să uităm însă că, făcând semnul crucii, ne mărturisim credinţa şi suntem mai aproape de Dumnezeu. Este reperul nostru către Cer.
