„Dacă vom avea a grăi oblu, limba românească e muma celei latineşti". (Petru Maior) „Noi nu suntem latini sau, mai corect spus, latinii sunt noi". (Petre Morar).
Petru Maior 1761-1821, reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene, istoric, filolog, scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic unit cu Roma din Reghin. Şi-a făcut studiile primare la Căpuşul de Câmpie, jud. Mureş, apoi a studiat la Colegiul Reformat din Târgu-Mureş, la Blaj, apoi a studiat filosofia şi teologia la „Colegiul De Propaganda fide" din Roma, după care face studii de drept la Universitatea din Viena, între anii 1779-1780. Devine profesor de logică, metafizică la gimnaziul de la Blaj (1780-1785), preot la Reghin-sat şi protopop al Gurghiului (1785-1809), revizor crăiesc şi corector al cărţilor româneşti care se tipăreau la Buda (1809-1821). A fost un important militant pentru drepturilor din Transilvania, participant-alături de alţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene - la redactarea celebrei declaraţii de emancipare a românilor transilvăneni, Supplex Libellus Valachorum. În lucrarea Procanon, a exprimat unele poziţii anticuriale, pe fondul conflictului său cu episcopul greco-catolic unit cu Roma, Ioan Bob. A publicat o serie de lucrări teologice, istorice, filologice, predici; a tradus şi prelucrat lucrări cu caracter economic. În unele lucrări istorice a combătut pe unii scriitori străini, care contestau romanitatea şi continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii.
***
„Sfântul Ierarh Martir al Ardealului Sava Brancovici a fost chemat odată la masă de dieta de la Alba Iulia, unde era de faţă multă lume, printre care şi preoţi reformaţi şi catolici unguri. La masa episcopului român i se aduse mâncare de post după cum ceruse, ceea ce a stârnit hazul celorlalţi. La un moment dat, un preot reformat îi zice lui Brancovici: Am să-ţi aduc un copil să-l botezi aici la masă. Îmbrăcase un câine în haine de copil, tocmai pentru a râde de episcopul român. Acesta spuse, inteligent, după ce la ureche diaconul român îi spuse de farsa care I s-a pregătit: „Dacă mănâncă din mâncarea mea, atunci am să-l botez eu; dacă mănâncă din mâncarea voastră, îl botezaţi voi, reformaţii şi catolicii". Aduse câinele îmbrăcat în copil la masa episcopului Brancovici care îi dăduse morcovi şi ridichi din mâncarea de post, dar acesta nu a mâncat. A luat carne de la masa îngâmfaţilor şi câinele imediat a mâncat. Atunci episcopul zise: „De la voi a mâncat, voi să-l botezaţi!" Aroganţa nemeşească a pălit în faţa demnităţii şi sincerităţii ortodoxe româneşti. Să luăm, deci, aminte!
Ion Gafton, revista „Postul", Bucureşti 1943, pag. 15.
***
„Eu vă declar deschis, dacă „Ţara" nu va face efortul necesar ca să dea ştiinţei locul necesar şi pe care-l merită, şi celor ce servesc „Prestigiul cuvenit" influenţei pe care o exercită, - mai devreme sau mai târziu „Va ajunge o colonie".
Frederic Joliot Curie (1900-1958), chimist, laureat al „Premiului Nobel" pentru chimie în anul 1935, împreună cu soţia sa Irene Joliot-Curie. În 1934 a obţinut un element radioactiv artificial - o formă radioactivă a fosforului. În 1939 a demonstrat că fisiunea atomului de uraniu poate duce la o reacţie în lanţ. Împreună cu soţia sa a fost promotorul chimiei anorganice moderne. A primit premiul „Comandor al Legiunii de Onoare", a fost „Doctor Honoris Causa" al Universităţii din Cracovia, a primit medalia „Hughes" etc.
***
P.S. „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care mă iubeşte; iar cel care mă iubeşte pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi mă voi arăta lui" (Ioan 14, 21).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
