Hristos a Înviat!

Distribuie pe:

Iubiţi credincioşi, primele cuvinte adresate de Mântuitorul Iisus Hristos Înviat din morţi, femeilor mironosiţe care au venit la mormânt să ungă cu mir trupul Său, au fost: „Bucuraţi-vă" şi „Nu vă temeţi"

Aceleaşi cuvinte pline de putere dumnezeiască: „Bucuraţi-vă" şi „Nu vă temeţi", ni le adresează Mântuitorul şi nouă, celor ce am venit la Biserică în noaptea sfântă, pentru a ne întâlni cu El, şi a-I sărbători Învierea.

La întâlnirea cu Domnul cel înviat, femeile mironosiţe „au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat" (Mt. 28, 9), apoi au plecat să vestească apostolilor învierea. Şi noi, venind la Biserică, sărutăm icoana Învierii şi ne închinăm Celui care a biruit moartea. Apoi, întorcându-ne acasă cu sufletele pline de bucurie, vestim adevărul Învierii, care întemeiază Biserica, salutându-i pe semenii noştri până la Înălţare, cu cuvintele: Hristos a Înviat! Aşa devenim şi noi vestitori ai Învierii, apostoli şi misionari ai lui Hristos.

O bucurie nu poate exista fără sacrificiu, şi nu poate fi stăvilită de încercări sau de necazuri vremelnice. Bucuria nu poate fi măsurată decât dăruind-o mai departe! Iar bucuria Învierii Domnului este izvorul tuturor bucuriilor. De unde vine această bucurie?

Obiceiul Casei Regale Britanice este acela de a arbora steagul Marii Britanii pe cel mai înalt punct al Palatului Buckingam, atunci când Regina este acasă, înăuntrul palatului. Iar atunci când ea este plecată din Palat, steagul este coborât. Turiştii cunosc dacă Regina este acasă sau nu, în funcţie de poziţia drapelului. Cei din jurul nostru cunosc dacă Regele Hristos este acasă, în inima noastră, sau nu. Ei pot observa aceasta din bucuria pe care o manifestăm! Îngerii ne îndeamnă la bucurie, dar numai Domnul Hristos ne poate dărui acest drapel al mântuirii. Aşadar, izvorul bucuriei este Domnul nostru Iisus Hristos, Înviat din morţi.

În evanghelia pe care am ascultat-o în acea noapte, am auzit de trei ori invitaţia lui Iisus: „Nu vă temeţi". De mai bine de două mii de ani, ne încredinţează şi pe noi mereu, învaţându-ne: Îndrăzniţi..., nu vă temeţi! (Matei 28, 5, 10). „Nu vă înspăimântaţi" (Marcu 16, 6). Acestea sunt cuvintele pe care Domnul Hristos, după Învierea Sa din morţi, le-a adresat apostolilor, femeilor purtătoare de mir şi tuturor oamenilor de atunci, până azi şi până-n veci.

Acum câţiva ani, a izbucnit un incendiu foarte mare într-o şcoală. Incendiul s-a răspândit cu o atât de mare rapiditate, încât o clasă întreagă de copii de la etajul doi a rămas blocată de flăcări. Părinţii care locuiau în apropierea şcolii, au alergat imediat, dar nu puteau face nimic, datorită pericolului flăcărilor. Îşi auzeau copiii care strigau de la fereastra clasei lor, după ajutor. Ieşea un fum teribil şi sufocant, care îi împingea pe copii spre fereastră. Dintr-o dată, un tată şi-a văzut fiica, ce ajunsese la fereastră şi striga: „Tată, tată!", dar fără să vadă nimic din cauza fumului. Tatăl care era jos, îi strigă fetiţei: „Aruncă-te, aruncă-te, te prind eu!". Fetiţa plângând, spunea: „Dar mi-e frică", însă tatăl cu toată puterea i-a strigat din nou: „Aruncă-te, te voi prinde!". La un moment dat fetiţa, încrezându-se numai în vocea tatălui, şi-a dat drumul de la fereastră, iar tatăl său a prins-o în braţe, fără să i se întâmple nimic rău. După aceasta şi ceilalţi părinţi au început să le strige celorlalţi copii să se salveze sărind pe fereastră, în braţele lor. Astfel, ne spun cei care erau prezenţi acolo, cu toţii s-au salvat. Multă teamă, aşadar, în sufletele acestor copii, dar în acelaşi timp şi certitudinea prezenţei tatălui, a cărui voce se auzea şi care i-a determinat să lase frica deoparte şi să înfrunte acea situaţie atât de dificilă.

În aceste zile de bucurie adâncă, după o iarnă cu greutăţi şi lipsuri, ne întâmpină glasul Mântuitorului nostru: „Pace vouă! Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!" (Ioan 16, 33).

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

 

Lasă un comentariu