Sărbătoarea Paştelui este un moment de pace sufletească, de interiorizare, de împăcare, de bucurie. Paştile reprezintă cea mai veche sărbătoare creştină. Alături de ziua de duminică - sărbătoarea săptămânală a creştinilor, Sfintele Paşti au fost sărbătorite încă din epoca apostolică. Primii creştini înţelegeau prin Paşti nu numai sărbătoarea Învierii, ci şi pe aceea a Cinei şi a Patimilor Domnului. De aceea, săptămâna pe care noi o numim azi Săptămâna Patimilor, se numea la ei Săptămâna Paştilor sau Zilele Paştilor.
Paştele este şi cea mai importantă sărbătoare anuală creştină. Ea comemorează evenimentul fundamental al creştinismului - Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Farmecul deosebit al Sărbătorii Paştelui este dat atât de semnificaţia spirituală, cât şi de tradiţii - oul pictat, masa cu mâncăruri tradiţionale, slujba de sâmbătă seara cu primirea luminii.
Ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, este o perioadă importantă de interiorizare şi comemorare. Este perioada cea mai plină de încărcătură din tot anul. În această săptămână se rememorează Patimile lui Iisus, chinurile prin care a trecut, de la trădarea Lui de către Iuda, până la răstignirea pe cruce pe dealul Golgota, moartea şi Învierea Sa. Săptămâna începe cu Duminica Floriilor, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim şi se încheie cu Duminica Paştelui, ziua Învierii Sale. Ziua de miercuri este ziua în care Iuda l-a trădat, iar cea de vineri ziua în care a fost răstignit. De aceea, aceste două zile au devenit zile de post de-a lungul întregului an. Joia este ziua spălării picioarelor apostolilor de către Iisus, a Cinei de Taină, a rugăciunii din grădina Ghetsimani şi a arestării lui Iisus de către cei ce voiau să-l ucidă.
Conform rânduielilor canonice, în această săptămână se ajunează până spre seara. Fiecare dintre zilele acestei săptămâni este marcată de Biserică prin slujbe, care prezintă evenimentele ce au avut loc în Săptămâna Patimilor, până la Punerea în Mormânt a Mântuitorului. Aceste slujbe se numesc Denii. Prima dintre Denii se ţine chiar în seara Duminicii Floriilor şi este Denia pentru Lunea Mare. Ultima are loc în Vinerea Mare şi este cutremurătoarea Denie a Prohodului Domnului.
În Săptămâna Mare, credincioşii postesc aspru. Luni, marţi şi miercuri se mănâncă o singură dată pe zi, seara, pâine şi apă. Joia Mare, când este pomenită Cina cea de Taină, este dezlegare la untdelemn. Conform tradiţiei creştine, vineri este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoşesc. Din această cauză, Vinerea Mare este zi de post negru.
În Sâmbăta Mare, de aproape 2.000 de ani, una dintre cele mai mari minuni ale creştinilor este aprinderea miraculoasă a Sfintei Lumini pe mormântul lui Iisus din Ierusalim. Aprinderea Sfintei Lumini este considerată de Biserica Ortodoxă o minune publică - este văzută de toată lumea şi este verificată. Ea se aprinde miraculos la Sfântul Mormânt, în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari.
