IULIU MANIU (1873 - 1953)

Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca: „Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri de la 1918", în contextul în care la 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire.

Un alt actor al actului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a fost şi Iuliu Maniu.

Acesta s-a născut la 8 ianuarie 1853 în localitatea Bădăcin, din judeţul Sălaj de astăzi, fiind nepot al lui Simion Bărnuţiu.

După ce urmează şcoala primară la Blaj şi absolvă liceul reformat calvin din Zalău, efectuează studii la Universitatea din Cluj, Facultatea de Drept între 1891 - 1896. Continuă apoi studiile la Budapesta şi Viena, devenind doctor în drept în anul 1896.

Întors în ţară se stabileşte la Blaj, devenind avocat al Mitropoliei Blajului şi apoi profesor de drept civil la Academia Teologică Greco-Catolică de aici.

Cariera politică şi-o începe în cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania. În 1906 este ales deputat de Vinţu de Jos, Alba, în Parlamentul din Budapesta. În iunie 1915 este trimis pe frontul din Italia. Întors de pe front este trimis la Viena pentru a negocia drepturile „minorităţii" române din Transilvania, în 1918. După 23 august 1944 a luptat împotriva preluării ţării de către comunişti, bazându-se mult pe ajutorul puterilor occidentale, lucru care nu s-a întâmplat. S-a opus apoi instalării la 6 martie 1945 a guvernului Groza.

În urma unei înscenări, este arestat la Tămădău la 14 iulie 1947 şi judecat pentru „înaltă trădare", fiind condamnat pe viaţă, la vârsta de 74 de ani. Este trimis la Penitenciarul Galaţi în 1947. În 1951 este transferat la Sighet împreună cu alţi inculpaţi din „lotul Maniu": Ion Mihalache, Ilie Lazăr şi alţii.

Şi-a dat ultima suflare la Penitenciarul de la Sighet la vârsta de 80 de ani, în 5 februarie 1953, trupul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor de la marginea oraşului Sighet.

În 12 noiembrie 1998, Curtea Supremă de Justiţie a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu şi a anulat şi pedeapsa confiscării averii din 1947.

În ceea ce priveşte rolul său în actul Unirii celei Mari de la 1 Decembrie 1918, rolul său a fost unul determinant în desfăşurarea evenimentelor premergătoare şi nu numai.

Astfel, Consiliul Naţional Român, convocând adunarea de la Alba Iulia la 1 Decembrie, îl însărcinează pe Iuliu Maniu cu organizarea Adunării generale. În acest scop, întreprinde o călătorie la Budapesta pentru a clarifica atitudinea guvernului ungar faţă de Adunarea de la Alba Iulia.

La 1 Decembrie 1918, Iuliu Maniu este unul dintre vorbitori, în faţa celor peste 100.000 de români adunaţi la Alba Iulia. Importanţa lui în cadrul generaţiei Marii Uniri e covârşitoare, o spune şi cuvântul pe care acesta l-a rostit, discurs din care cităm şi noi: „Noi, onorată Adunare Naţională, privim înfăptuirea unităţii noastre naţionale un triumf al libertăţii omeneşti. Noi nu dorim să devenim din oprimaţi oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregii Transilvanii, a întregului Banat şi a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă şi alte neamuri, cu alte însuşiri şi alte tradiţii. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici fiinţa naţională a acestor neamuri. Noi nu voim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liberi limba şi credinţa în care vrea să trăiască atât în viaţa lui particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Noi nu vrem să verse nimeni lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri şi nu voim să sugem puterea nimănui, aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul".

Privind acest pasaj al discursului său putem observa cât de departe sunt cei care azi conduc sau au condus, în ultimii ani de după 1989, ţara noastră, de o gândire naţionalistă, în sensul cel mai bun al cuvântului, de o respectare a unei democraţii în duhul românismului, şi de o respectare a statului naţional unitar român de către toţi cei ce trăiesc pe aceste meleaguri mioritice binecuvântate de Dumnezeu, de respectarea credinţei strămoşeşti, aşa cum am primit-o de la Apostolul românilor, Sf. Andrei.

Pentru toate acestea se cuvine să purtăm un pios omagiu acestui politician, român, creştin, om în cele din urmă, care a fost Iuliu Maniu.

 

Lasă un comentariu