Vorbe înţelept gândite şi scrise

Distribuie pe:

„La orice despărţire, murim câte puţin, în vreme ce în coşciuge fi-vom nişte bebeluşi cuminţi şi ascultători". Sunt, nu numai vorbe mari, dar şi triste adevăruri, desprinse din viaţa omului, urmate de constatarea că „Iadului pe care îl locuim îi spunem LUME. Un iad al indiferenţei, al aroganţei, al mâniei şi trădării". Dovadă că diavolul lucrează prin omul pământean. Acestea din urmă fiind gândurile gândite şi scrise de părintele-profesor Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna" din Sibiu (1976), cel care, zilnic, are mai mulţi cititori decât o întreagă bibliotecă publică, dintr-un mare oraş, într-un întreg an!; *Am cunoscut o mândreţe de femeie, cum alta nu-i în satul ei. Mamă iubitoare de copii, precum şi o bună gospodină, adorându-şi soţul precum câinele credincios stăpânul; *Două observaţii vechi de când lumea. Prima: Pe măsură ce înaintăm în primăvară, iar apoi în vară, zilele întârzie tot mai mult să meargă la culcare, nelăsându-se biruite de întunecimea nopţilor. A doua: Nu vi se pare, cumva, că acei copii-şcolari sau prichindei de grădiniţă, care au bunici de treabă sunt mai cuminţi la purtare şi mai destoinici la învăţătură şi la joacă decât cei lipsiţi de un astfel de noroc?! De unde şi fireasca concluzie că nu-i suficent să ai o copilărie lipsită de grija zilei de mâine, mai e nevoie şi să auzi şi să pricepi o vorbă bună şi înţeleaptă, precum şi un exemplu de mare omenie şi credinţoşenie. În acest context, reproduc un iscusit vers: „Bătrânii cu iarna vieţii-n plete;/Şi-ncet, în urma tuturor,/Vezi şovăind câte-o bătrână/Cu micul ei nepot de mână"; *Dacă am da crezare statisticilor, atunci, România mea dragă, are doar cu ceva mai puţini „înstrăinaţi" (emigranţi) decât toată „războinica" lume arabă. Şi chiar dacă ar fi să fie aşa, atunci trebuie să ştiţi că românaşii înstrăinaţi muncesc pe rupte pe acolo pe unde sunt (ei fiind „leneşi şi sărăntoci" doar în ţara lor natală), în timp ce arabii „fugari" din calea războielor provocatede alţii trăiesc din mila europenilor, care sunt tot mai puţin toleranţi şi darnici cu ei; *Din latinitate ne vine învăţătura potrivit căreia „rana făcută de săgeată se vindecă, pădurea tăiată de topor se înalţă la loc, dar rana făcută de vorba urâtă e fără leac"; *Convins că aducerile aminte înving timpul, mi-am „întinerit" vechile gânduri prin a reciti ciornele scrisorilor de mult uitate. Spre exemplu: titlul generic al uneia dintre numeroasele scrisori niciodată expediate: „Iubita mea din totdeauna şi amanta neprietenului meu"; * Istoricul-filozof irlandez Edmond Burke (n.12 iulie 1729 - d 9 iulie 1797) este omul care a spus că presa este cea de-a patra putere în stat (o fi fost, pe vremea lui şi în ţara lui), iar pentru ca răul să triumfe, este suficent ca cei buni să nu facă nimic".; *România a ajuns în jalnica situaţie în care numărul inginerilor cu laptopuri la purtător şi telefoane mobile sofisticate depăşeşte cu mult pe cel al adevăraţilor intelectuali. Adică acei oameni care nu numai că încă mai gândesc şi scriu cu propria lor mână, minte şi deşteptăciune, dar care continuă să citească cărţi tipărite pe „banala" hârtie tipografică; *Ce ruşinoasă şi nedreaptă tânguire exclamă „filozoful-comerciant" Gabriel Liiceanu (1942) atunci când se plânge că fiul eminentului cărturar Constantin Noica (ieromonahul Rafael, pe numele de mirean Răzvan Noica, aflat în sihăstrie la Schitul Lăzeşti, din Munţii Apuseni), a refuzat să se întâlnească măcar o dată cu el. Şi bine face, pentru că „patronul" cu japca, a fostei Edituri Tehnico-Ştiinţifice (fostul ei director fiind fostul preşedinte al României, Ion Iliescu), transformată în Editura Humanitas, s-a făcut stăpân, cu de la sine putere, pe tot ce au scris, gândit şi creat, trei mari personalităţi ale culturii româneşti: filozofii-scriitori Constantin Noica (1909-1987) şi Emil Cioran (1911-1995), respectiv: poetul-vizionar şi traducător, Mircea Ivănescu (1931-2011).

 

Lasă un comentariu