Actul pecetluit la 1 DECEMBRIE 1918 este doar harul Ceresc văzut, pentru că unitatea tuturor românilor începând de la Tisa, Nistru, Dunăre până la Marea Neagră, ţinut străjuit din scaunul Domnului din Carpaţi, exista un popor ce vorbea aceeaşi limbă şi aveau aceeaşi credinţă în Dumnezeu, cu toate frumoasele tradiţii care s-au transmis, din generaţie în generaţie, până azi şi aşa vor rămâne. Mă cuprinde un fior sfânt ce îl trăiesc când trebuie să pun pe hârtie acest unic şi acel măreţ moment ce mă face şi ne face responsabili pentru prezent şi viitor. Mulţi vor îndrăzni să scrie în acest an când se împlinesc 100 de ani, de la marele şi astralul moment, dar eu simt că am fost prezent acolo prin înaintaşii mei şi vreau să rămână înveşnicită acea zi şi acel an pentru neamul şi poporul meu românesc. Această unitate nu s-a creat împotriva altui neam, ci pentru a ieşi din sufocanta soartă creată de marile puteri ale timpului, care au adus atâtea suferinţe şi umilinţe românilor ce erau majoritari pe acest areal sfinţit prin muncă şi jertfă.
Anul 1600 a fost momentul de trezire din vechea Dacie, prin marele vis a viteazului Mihai, ce a deschis porţile unirii, descălecând în Alba Iulia, apoi anul 1848 când, adunaţi pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, au scuturat pentru un moment lanţurile purtate de veacuri ale iobăgiei. Dar libertatea nu se câştigă atât de uşor, pentru că a rămas pe mai departe iobăgia sufletească, care, este cu mult mai dureroasă şi umilitoare. Mă gândesc, citind şi cercetând documentele trecute, nu numai la sângele ei şi lacrimile care s-au vărsat atâtea veacuri, care s-au transformat în râul ce înconjoară această ţară minunată „DACIA-FELIX" - ROMÂNIA.
A trecut atâta vreme şi aud şi acum gemetele din adâncul temniţelor, ale regelui munţilor, Iancu, şi a atâtora, cât şi sfâşietoarele urlete ale mucenicilor Horea şi Cloşca, traşi pe roată, şi în jertfa lor este adunată jertfa tuturor martirilor neamului românesc.
Revenind la momentul anului 1918, aş dori să reamintesc ce scria presa timpului în care spicuim câteva dintre ele: din presa maghiară a Transilvaniei şi Marea Unire din 1918.
„Aradi Kozlony" (Arad) din 3 decembrie 1918
Hotărârea românilor la Adunarea Naţională de la Alba Iulia nu constituie nicio surpriză pentru noi datorită celor întâmplate anterior (...)
Faţă de ceea ce s-a întâmplat la Alba Iulia şi de ceea ce se va întâmpla în viitor pentru aplicarea celor hotărâte, noi nu putem avea decât o singură datorie: să primim cu deplină linişte cele întâmplate. Cu deplină linişte şi deplină încredere în cele declarate de conducătorii români, că vor respecta toate drepturile naţionale ale naţionalităţilor aflate sub stăpânirea lor…?!
Apoi în ziarul de la Cluj, an XIX, nr. 284, din 3 decembrie 1918 „KOLOZSVARIHIRLAP" nota: Ardealul are să fie ocupat. O spunem nu ca să înspăimântăm, ci ca să liniştim (...)
Nu înălţăm jăluiri către cer, Politica noastră, rea de naţionalităţi şi necruţătoare totală a raporturilor ardeleneşti a creat situaţia ce trebuie să o spunem acum.
Românii formează majoritatea covârşitoare în Ardeal, şi principiile lui Wilson, drept în temeliile lor, cer imperiul pe seama românilor.
De asemenea amintim că în presa timpului din decembrie 1918 în „NAGYSZEBENI REGGELI UJSAG", din Sibiu nota: După atâtea lupte şi jertfe a sunat, în sfârşit, şi pentru această ţară frumoasă ceasul mântuirii. A scăpat de suferinţele grele şi amare, ce timp de mai multe vremuri le-a îndurat cu o răbdare fără exemplu. De acum am încetat atrocităţile care au zguduit toate statele în tot cuprinsul Ardealului. (...)
Pentru jertfele mari ale tale, o! Transilvanie, pentru curajul şi bravura neclintită a fiilor tăi în apărarea naţionalităţii şi limbii lor, ai meritat o răsplată dreaptă. Niciun cuvânt n-ar putea să arate cât de vii şi profunde sunt sentimentele noastre în aceste zile de înfrăţire românească pentru fiii tăi care au dovedit o mare râvnă şi au trecut prin atâtea suferinţe şi osteneli pentru fericirea, înflorirea şi întregirea neamului nostru. (După 1918 la români. Documentele Unirii. Unirea Transilvaniei cu România, 1 Decembrie 1918, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p 350-351).
SAŞII PENTRU ROMÂNIA MARE - ŞTIRE - BUCUREŞTI 9/22 DECEMBRIE 1918.
„Saşii din Bucureşti adunaţi în societatea Transilvania au primit cu entuziasm unirea tuturor ţinuturilor româneşti, amintind graniţele de la Alba Iulia şi îndemnând pe fraţii lor din Transilvania să voteze în acelaşi înţeles."
(„Românul" (Arad), an - VII, - nr. 35 din 9/22 decembrie 1918).
(va urma)
