Au revenit pe la cuiburile lor, frânte de oboseala lungilor, înaltelor şi anevoioaselor drumuri ale văzduhului, păstrând în aripile lor dogoarea arzătoare a dunelor de nisip şi întinselor savane din îndepărtatele ţări calde africane şi asiatice, în vreme ce ţinuturile natale le-au întâmpinat cu o neaşteptat de întârziată şi friguroasă primăvară. Şi multe dintre cele „bătrâne" nu au sosit singure, ci însoţite de puii scoşi din ouăle primăverii şi verii anului trecut. Lucrurile fiind astfel rânduite ca în fiecare cuib să sălăşluiască un bărbătuş şi o femelă, căsnicia lor urmând să dureze tot restul vieţii. La berze, fiind doar mici neînţelegeri de familie, nu lungi plecări şi reveniri. Nici dureroase despărţiri.
Ca urmare, stau şi mă întreb: cine şi când le-au învăţat pe aceste „Dumnezeieşti păsări călătoare ale Cerului" că numai astfel se poate întemeia o familie cu adevărat trainică şi fericită, care să contribuie la perpetuarea sănătoasă a speciei! Aşadar, chiar şi lumea Berzelor Albe ne dă nouă, oamenilor pământeni, o pilduitoare şi emoţionantă lecţie spre ceea ce înseamnă trăinicia unei familii! În sensul că, împreună aduc pui pe lume, le dau viaţă, educaţie şi probabil şi un nume!
NOTĂ: În centrul Transilvaniei, cele mai numeroase şi viguroase colonii stabile de berze albe (pasăre denumită ştiinţific cioconia cioconia) se află în satele situate de o parte şi de alta a cursului mijlociu al râului Mureş, între Suseni, Reghin, Petelea, Dumbrăvioara şi Ernei; pe râul alpin Cibin, între hotarele comunelor Gura Râului, Orlat, Cristian, Poplaca şi Răşinari; pe Târnava Mică, între Praid, Sovata, Sărăţeni, Chibed, Fântânele, Bălăuşeri, Idrifaia, Cetatea de Baltă, Jidvei şi Pănadea Blajului; pe cursul superior al Oltului în zona Bălan, Dăneşti-Ciuc, Ciceu, Jigodin, Sânsimion,Tuşnad Băi, Baraolt şi Ilieni-Covasna; iar în lunca mijlocie a aceluiaşi râu, între Racoş-Rupea, Şercaia, Mândra, Voila, Sâmbăta de Jos, Scoreiu, Sărata, Colun, Glâmboaca, Săcădate şi Avig. Cu precizarea că în comuna Cristian, din Mărginimea Sibiului, ornitologii-voluntari sibieni au amenajat cel dintâi „Sanatoriu medical românesc", destinat îngrijirii păsărilor migratoare bolnave sau accidentate, precum şi 32 de cuiburi artificiale în vârful stâlpilor reţelelor electrice (la fel ca în Dumbrăvioara - Mureş), în vreme ce o cameră electronică de luat vederi filmează şi retransmite prin satelit secvenţe din viaţa cotidiană a unei familii de berze. Întreaga grijă părintească de bunătate şi iubire pentru păsările sălbatice, ca şi pentru cei doi copii ai săi, venind din mărinimia sufletească a doctorantei în ştiinţele naturii, ecologista locală Miruna Gritu.
