„Poetic vorbind, cred că oamenii locuiesc în palma întinsă de Dumnezeu şi mai cred că sfântul se roagă prin rugăciunea lui, iar păcătosul prin păcatul său. În acest sens, viaţa noastră este liturgică".
Horia-Roman Patapievici (1957-), scriitor, fizician, filosof şi eseist român contemporan. A absolvit Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Fizică în 1981, obţinând ulterior masteratul cu un studiu despre lasere. A fost arestat o zi în timpul revoluţiei române din 1989. A scris un manifest numit „În preajma ştreangului" (istoria unei nopţi), referitor la acea zi. A beneficiat de câteva burse în Franţa şi Germania. A fost producător TV a două spectacole pentru TV Cultural. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator al Grupului de Cercetare Fundamentală Modernităţii Europene, membru de onoare al Institutului Ludwig Von Mises, preşedintele Institutului Cultural Român.
Autor de maxime:
„Îmi iubesc prietenii şi preţuiesc prietenia. Dar mai mult iubesc lumina de la îngeri. Urăsc chipul pe care l-a luat Satana în lumea noastră - colectivismul".
„Să fim moderni, dar «Nihil sine Deo»" („Nimic fără de Dumnezeu").
***
„Noi, oamenii, am uitat că lumea este darul lui Dumnezeu, expresia iubirii sale pentru om".
Olivier Clement (1921-2009), scriitor, profesor, editor. Fost teolog convertit la creştinismul ortodox, după ce a fost ateu. A predat la Institutul Teologic Saint Serge din Paris. Împreună cu alţi teologi din generaţia sa, precum Vladimir Losski (1903-1958), Nicolai Afanasiev (1893-1966) sau Paul Evdokimov (1901-1970), a devenit unul din pionierii „renaşterii teologice" ortodoxe din secolul al XX-lea. A intrat în dialog cu mai multe personalităţi spirituale ale vremii sale: Patriarhul Atenagora, Papa Ioan Paul al II-lea, cu teologul român Dumitru Stăniloaie, şi foarte mulţi alţi teologi şi figuri marcante. Doctor Honoris Causa al unor Universităţi din S.U.A., Belgia şi România.
***
„Salutăm cu bărbăţie, ne mândrim cu cei neînfricaţi, respectăm pe oamenii cinstiţi, îi urâm pe mincinoşi, ne plecăm în faţa eroilor şi îi dispreţuim pe laşi".
Ostrovski Nikolai Alexeevici (1904-1936), prozator rus. A devenit membru în partidul bolşevic, luptând în Războiul civil rus, după care s-a îmbolnăvit grav de spondilită anchilozantă, fiind imobilizat la pat şi orbind. Şi-a început opera literară în 1930 cu „Aşa s-a călit oţelul" şi „Născuţi în furtună". Opera sa era reprezentativă realismului socialist, devenind modelul „omului nou al societăţii comuniste". I s-a decernat „Ordinul Lenin" în 1935.
***
P.S. „O muscă moartă strică amestecul de undelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune" (Eclesiastul 10,1).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII