„Aici a căzut jertfă, în urmă cu 1000 de ani, voievodul Gelu (850-901), erou şi martir al luptei de apărare a Transilvaniei împotriva triburilor maghiare" (Monumentul de la Gilău al lui Gelu, ucis în luptele de pe Someş, de la Gilău-Cluj).
Este paradoxal să vezi cum mândra statuie a lui Anonymus (autorul Gestei Hungarorum), deşi ungurilor nu le place cum a scris acesta despre români, a fost ridicată chiar în inima Budapestei. Poate că informaţiile lui sunt deranjate, dar adevărul trebuie spus răspicat, asumat şi respectat, aşa cum au procedat istoricii unguri (P. Gyula şi H. Bahul) când au susţinut public, faptul că, informaţiile lui Anonymus, despre luptele date de unguri cu românii, pe care i-au găsit în Transilvania, sunt credibile. Noi, românii, ştim de altfel prea bine, din sursele conexe concepute de Nestor, Keza, Verantius et comp, că „războaiele cu vechii locuitori ai acestei zone, volochii", deci cu românii din Ţara de dincolo de Pădure (Transilvania), s-au dus de către unguri nu doar 3 secole, cât a durat de la invazie la extinderea autorităţii militar-administrative, ci până au reuşit să îşi încheie opera lor de cucerire a românilor, în 1867 (aşa cum susţine istoricul maghiar I. Deer).
Noi ne bucurăm, aşadar, să constatăm că Anonymus, notarul regelui ungur Bela, să descrie fără echivoc „surpriza" ungurilor la intrarea lor în Transilvania, când i-au găsit pe românii din Crişana organizaţi sub sceptrul lui Menumorut (cel care i-a răspuns lui Arpad că nu îi dă pământul cerut, dar s-a înduplecat la căsătoria fiicei lui cu fiul conducătorului maghiar), când s-au văzut nevoiţi a se lupta - la râul Almaş - cu transilvănenii conduşi de Gelu, în zona masivului muntos Meseş.
În orice caz, documentul ne arată că eram în Transilvania înaintea venirii ungurilor, că ne-am opus lor eroic - două aspecte esenţiale care l-au determinat pe M. Horvath, în Istoria Ungariei, să afirme că voievodatele române (3) din Transilvania (l-a inclus şi pe Glad, din Banat) au devenit vasale fără să cadă sub stăpânirea efectivă a ungurilor!
Când, însă, nu mai primează argumentele istorice, ci alte raţiuni, logica lucrurilor este răsturnată violent de anarhie…
