Marcarea Centenarului Marii Uniri este una dintre probele de verificare a capacităţii noastre, ca naţiune, de a ne raporta la istoria naţională în reperele ei majore.
Fiecare a încercat, încearcă să depăşească formalismul şi festivismul ieftin, şi să pună în ecuaţie evenimente memorabile, la înălţimea acestei sărbători naţionale.
La rândul nostru, am găsit de cuviinţă să cuprindem în orizontul proiectelor dedicate Centenarului Marii Uniri, câteva lucruri cu bătaie lungă. Între acestea, proiectul „100 de cărţi pentru Marea Unire", aflat în plină derulare, va da măsura dimensiunii fenomenului literar mureşean la borna 2018, devenire de neimaginat fără momentul 1918.
În acelaşi timp, am considerat că aprofundarea datelor istorice reclamă apelarea la voci autorizate, pentru a ne cunoaşte trecutul din surse greu de contestat.
Astfel, l-am invitat la o întâlnire cu mureşenii, la sediul Prefecturii, pe academicianul Ioan Aurel Pop, care a făcut o amplă prezentare a relaţiilor României cu vecinii ei, la 1918.
A urmat profesorul şi prozatorul Mihail Diaconescu, autorul romanului Sacrificiul, o amplă panoramă a circumstanţelor înfăptuirii Marii Uniri, care s-a alăturat unei conferinţe despre Unirea Basarabiei cu România, găzduită de Universitatea „Dimitrie Cantemir".
Cu siguranţă, momentul Reghin („Fratele e pururea frate"), care l-a avut ca invitat pe academicianul Valeriu Matei, de la Chişinău, a avut cea mai mare încărcătură emoţională şi ştiinţifică, beneficiind de suportul exemplar al gazdelor, dar şi de participarea unor mesageri din Bucovina de Nord şi din Basarabia.
Cred că a fost nu doar o atmosferă de înălţătoare sărbătoare, dar a fost şi un moment unic, memorabil, pentru Reghin, care, astfel, a şi inaugurat sala de spectacole din sediul nou al Bibliotecii Municipale „Petru Maior" din Reghin, o instituţie implicată cu toate energiile în viaţa culturală reghineană.
