„Nu-mi este indiferent care va fi soarta omului şi a acestei planete, cum nu îmi este indiferent ce se spune despre libertate, democraţie, demnitate umană. Sunt şi voi rămâne implicat în ceea ce sunt dator, după conştiinţa mea, să descopăr, să elogiez, să protestez, într-un cuvânt, să aparţin în totalitate progresului". (Romulus Guga, în caietul-program al spectacolului cu piesa Evul Mediu Întâmplător, a cărei premieră a avut loc la Teatrul Mic din Bucureşti, 29 februarie 1980).
…Tulburătoare profesiune de credinţă, care îl plasează pe Romulus Guga (1939-1983) în rândul celor puţini şi aleşi, pentru care „nu este îngăduită nicio clipă de uitare". Creator complet şi complex, cel căruia… „atât de puţin i-a fost timpul", se plasează, indiscutabil, sub semnul universalităţii, în accepţiunea călinesciană a termenului: „Universalitatea unui poet, când n-o confundăm cu efemer notorietate, este - spune criticul - împrejurarea prin care opera sa, zămislită în timpul şi spaţiul pe care le exprimă, iese din limitele epocii sale şi ale ţării unde a luat fiinţă şi devine inteligibilă întregii umanităţi". Universul/ universalitatea lui Guga este o umanitate fragilă, bântuită de temeri, singurătate şi izolare, nelinişti, angoase, străbătută de fiorul şi de presentimentul morţii, transpusă în metafore, alegorii şi simboluri, în formule uneori greu de înţeles, o lume, însă, căreia autorul se simte dator să-i „descreţească mâhnita frunte", convins că „se va găsi un sens acestei treceri".
…Iubitorii de literatură, prietenii apropiaţi ai artistului, dar şi cei care nu l-au cunoscut decât citindu-i opera sau urmărind spectacole cu piesele sale au avut prilejul luni, 16 aprilie, sa participe la un emoţionant „Remember", eveniment desfăşurat la Centrul de Dezbateri Socio-Culturale „Emil Dandea" din Târgu-Mureş.
În discursul introductiv, gazda manifestării, cunoscutul cărturar, prof. Dimitrie Poptămaş, a relevat locul şi rolul lui Romulus Guga în contextul mişcării literare târgumureşene, coagulată şi din ce în ce mai articulată, odată cu apariţia revistei „Vatra", al cărei redactor-şef a fost, în perioada 1971-1983, şi căreia - observa criticul literar prof. univ. dr. Cornel Moraru (cel care i-a succedat la şefia redacţiei) - a reuşit să-i imprime o linie actuală, modernă, din punct e vedere estetic şi literar". „Un autor modern, în sensul cel mai profund al cuvântului, de a cărui posteritate trebuie să ne ocupăm pentru a întreţine longevitatea operei sale şi felul în care aceasta este pusă în circulaţie". În fond, vorbim - spunea şi cu alt prilej prof. Cornel Moraru, de „primul scriitor român pe structură eminamente modernă, un constructor de viziuni extrem de puternice, mergând adesea până la grotesc, o literatură ce are ca temă principală condiţia umană, şi în care tendinţa autodistructivă, demonică, inerentă fiinţei umane, se întrepătrunde cu latura pozitivă, cu credinţa organică în speranţă".
Cariera de dramaturg a lui Romulus Guga a fost evocată, in extenso, de teatrologul Zeno Fodor, prieten, coleg şi colaborator al lui „Romi", încă de pe vremea când ambii activau ca secretari literari la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, domnia sa evocând lucruri mai puţin cunoscute despre traiectoria şi destinul pieselor de teatru, despre modul în care au fost receptate de critică şi de public. Am aflat, rând pe rând, amănunte despre Amurgul burghez, Evul Mediu întâmplător, Nebunul şi floarea, Noaptea cabotinilor, Speranţa nu moare în zori. „Este păcat - conchidea cunoscutul om de teatru - că marii dramaturgi nu mai sunt jucaţi, azi, când (şi) lumea teatrului este dominată de superficialitate, lipsă de interes, divertisment facil, expresii vulgare…"
„Există timpul scrierii şi timpul rememorării" - observa, la rândul său, dr. Valentin Marica, propunând editarea unei cărţi de studii pe textele lui Romulus Guga, pornind de la necesitatea unei noi formule de lectură, „în lumea deturnării de sensuri în care trăim, şi în care Guga avertiza că va veni o vreme (şi a venit - n.n.) în care nu oamenii, ci sentimentele trebuie vindecate - minciuna, delaţiunea, impostura".
Guga - mai nota dr. Valentin Marica - a fost cel care a susţinut, cu toată forţa, şcoala de tineri poeţi din Târgu-Mureş, dar nici aceştia nu-i mai susţin posteritatea. Deşi… „Noi toţi am ieşit de sub mantaua lui Guga" recunoaşte - lăudabilă excepţie! - poetul Lazăr Lădariu.
„Poet, prozator, dramaturg, Romulus Guga este un scriitor profesionist, unul dintre puţinii scriitori cu adevărat profesionişti din cultura română - a tranşat publicistul Dorin Suciu - pentru că a avut talentul, inteligenţa şi cultura de a-şi forma concepţia proprie despre viaţă, care reverberează, cu forţă şi generozitate, din întreaga sa operă".
O invitaţie şi un îndemn, aşadar, la re-lecturarea şi re-evaluarea unei opere care, observa prof. univ. dr. Voica Foişoreanu-Guga, pe lângă certele virtuţi literare, „demonstrează preocuparea, dar şi familiarizarea lui cu probleme de psihanaliză, în încercarea de a desluşi, bunăoară, psihologia trădătorului, Viaţa postmortem fiind, în acest sens, o veritabilă carte de critică etică".
Notăm, în fine, că simpozionul de luni a fost precedat, în dimineaţa aceleiaşi zile, de Adunarea Generală a Fundaţiei Culturale „Romulus Guga", pe ordinea de zi aflându-se, printre altele, noi proiecte de activitate vizând, în esenţă, păstrarea în actualitate a unei opere… mai actuale, poate, azi, mai mult decât oricând.
În anul Marii Uniri, Guga - Opere complete ar constitui, îndrăznim să credem, un proiect cu adevărat necesar!
