În viaţă, chiar şi cel mai mărunt lucru contează

Se spune într-o fabulă, că un leu, fiind ostenit de atâta alergare, s-a culcat la umbra unui copac. Un şoarece ce se plimba de colo până colo, începu deodată să alerge pe spinarea leului. Deşteptându-se, leul îl prinse pe şoarece şi îi zise: „Cât e câmpul de mare, numai pe spatele meu ţi-ai găsit loc de alergare? Ei, acum ce vrei?"

Atunci, sărmanul şoarece a răspuns cu un glas umil: „O, prea puternice leu, recunosc că am greşit. Te rog, iartă-mă, căci aceasta va fi cea dintâi şi cea din urmă greşeală faţă de un leu. Şi apoi, ce laudă va fi pentru un leu că a omorât un şoarece?"

Râzând, leul l-a slobozit pe şoarece. După vreo câteva zile, leul se prinse într-o plasă mare, pe care vânătorii au întins-o ca pe o capcană. Neputând scăpa nicicum din ea, leul începu să răcnească. Auzind răcnetul, şoarecele alergă şi, recunoscând în capcană pe binefăcătorul său, începu a roade sforile plasei una după alta, până când leul a fost eliberat. Atunci, leul zise: Cine ar fi zis vreodată că un şoarece poate elibera un leu?

„Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari."

(I Corinteni 1, 27)

Lasă un comentariu