Dragi locuitori, stimaţi concetăţeni!
Înainte de a vă prezenta invitaţii noştri, vă rog să-mi permiteţi să îl citez pe Gödri Ferenc, legendarul primar al oraşului nostru în urmă cu 120 de ani: (citez)
„Fără Sfântu Gheorghe, Trei Scaune rămâne fără cap şi va pieri, iar dacă Trei Scaune e să piară: s-a zis cu Ţara Secuiască. Dacă Ţara Secuiască e să piară: s-a zis cu Transilvania, dacă Transilvania piere: atrage după sine căderea Ungariei, fără Ungaria s-a zis cu Austria, iar pieirea monarhiei ar răsturna întreaga pace europeană, astfel: întregul echilibru european se bazează pe existenţa oraşului Sfântu Gheorghe." (sfârşitul citatului)
Faptul că municipiul Sfântu Gheorghe este un astfel de oraş-cheie, nu o dovedeşte nimic mai bine decât prezenţa invitatului nostru special din acest an, dr. Lázár János, ministru, Şef al Cabinetului prim-ministrului Ungariei. Îi urez dl. ministru şi familiei sale, bun venit în Ţinutul Secuiesc!
Îi mulţumesc preasfinţitului episcop evanghelic-lutheran Adorjáni Dezsõ Zoltán, domnului Tóth László, consul general al Consulatului General al Ungariei din Miercurea-Ciuc, domnului dr. Grezsa István, comisar guvernamental şi soţiei sale, domnului Tamás Sándor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, primarilor din zonă şi vouă, dragi participanţi, că ne onoraţi cu prezenţa dvs. şi vă mulţumim că sărbătoriţi alături de noi!
Doamnelor şi domnilor
Nu-i aşa că sunt frumoase aceste drapele, ce frumos flutură în vânt? Şi, totuşi, există unii care sunt deranjaţi. Deşi aceste drapele fluturau aici chiar şi acum o sută şaptezeci de ani, iar de la schimbarea regimului comunist simbolurile noastre naţionale sunt întotdeauna expuse pe data de 15 martie, se pare că în anul centenarului, unii ne-ar contesta chiar şi acest drept. De data asta mă asigur ca discursul meu festiv să fie tradus în limba română, deoarece anul trecut acest lucru a fost solicitat de către Procuratură. Sunt sigur că acest lucru va fi solicitat şi anul acesta.
Din acest motiv doresc să vă spun, să ştie şi ei, ce înseamnă pentru noi aceste culori. În culorile drapelului maghiar, roşul semnifică puterea, albul loialitatea, iar verdele speranţa. NOI am dori să rămânem puternici şi solidari, loiali faţă de naţiunea noastră şi faţă de noi înşine, şi niciodată nu ne vom pierde speranţa că visele şi obiectivele noastre vor deveni realitate! De aceea, noi nu ne temem de ameninţările din partea autorităţilor!
Doamnelor şi domnilor,
Şi anul acesta este un an special pentru noi, un an în care aniversăm mai multe momente importante.
Sunt: 1000 de ani de când trăim în Transilvania, 450 de ani de la recunoaşterea libertăţii religioase prin Edictul de la Turda, 170 de ani de la Revoluţia de la 1848, 100 de ani de când Transilvania a devenit parte a României, şi 50 de ani de când am pierdut autonomia Ţinutului Secuiesc.
Doamnelor şi domnilor
Trăim în Transilvania de o mie de ani. Sunt o mie de ani de când strămoşii noştri au ales acest tărâm ca să ne fie patrie şi de atunci, cu o mână ne apărăm, iar cu alta ne construim patria. Sunt o mie de ani de la vremea Sfântului Rege Ştefan, de când maghiarii alcătuiesc o naţiune politică în Bazinul Carpatic, iar astăzi, această naţiune ne uneşte mai mult ca oricând.
Sunt 450 de ani de când, pentru prima dată în Europa, aici, în Transilvania, am recunoscut importanţa păcii şi a cooperării ca bază a dezvoltării societăţii. Spiritul hotărârii Dietei de la Turda a precedat Occidentul cu un secol şi jumătate. Pentru prima dată în lume, aici s-a expus principiul libertăţii religioase. Să fim mândri de acest lucru.
Doamnelor şi domnilor
Sunt 170 de ani de când, aici, în Transilvania, s-a spus „vom avea tunuri", sunt 170 de ani de când Ţinutul Secuiesc a luptat pentru ţară şi libertate. Revoluţia este un moment glorios pentru noi, secuii, moment din care putem să ne inspirăm şi să ne strângem puterile pentru luptele noastre de zi cu zi, fiindcă lupta noastră aici, în Trei Scaune, Ciuc, Gheorgheni, Odorhei şi Mureş nu s-a încheiat! Noi trebuie să luptăm în continuare pentru limba noastră, pentru steagul nostru, pentru ca această regiune, pe care strămoşii noştri au construit-o cu multă trudă, să nu fie exploatată de stat, pentru că aceste oraşe şi sate au fost construite de părinţii şi bunicii noştri, şi vrem ca şi copiii şi nepoţii noştri să locuiască aici. De aceea nu putem renunţa, de aceea nu vom renunţa niciodată!
Doamnelor şi domnilor
În acest an se împlinesc 100 de ani de când Transilvania, şi deodată cu ea Ţinutul Secuiesc, au devenit parte a României. De o sută de ani, noi suntem cetăţeni ai acestei ţări. Şi tot de o sută de ani, această ţară se poartă cu noi de parcă am fi străini şi ne-a creat mult mai multe probleme decât a rezolvat. În ultimii 100 de ani, administraţia românească ne-a dovedit că nu este capabilă să conducă Transilvania. Nu regiunile de dincolo de Carpaţi au fost ridicate la nivelul Transilvaniei, ci Transilvania a fost decăzută la nivelul regiunii Balcani, şi din păcate, Ţinutul Secuiesc este de asemenea o victimă a acestei situaţii, dezvoltarea acestuia fiind boicotată chiar şi la momentul actual. În prezent, Transilvania ar trebui să fie Elveţia Europei de Est, dar, în schimb, a devenit parte a regiunii Balcanice.
Doamnelor şi domnilor
50 de ani au trecut de la desfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, autonomia secuilor din perioada contemporană. Mulţi oameni susţin că nu a fost, totuşi, o autonomie reală, că nu existau adevărate puteri, că a fost mai degrabă o politică de faţadă a regimului comunist. Dar trebuie menţionat că la acea vreme, în acele circumstanţe, secuii se bucurau de mai multe drepturi decât azi.
Limba maghiară a fost limba oficială a regiunii, iar administraţia oficială, pe lângă limba română, se efectua şi în limba maghiară. Acest lucru este deja mai mult decât ceea ce permite astăzi statul român. Tocmai de aceea sunt de părere că am pierdut mult prin desfiinţarea regiunii autonome, pentru că sunt sigur că după căderea comunismului am fi putut oferi acestei regiuni un conţinut cu adevărat real, iar astăzi Ţinutul Secuiesc ar fi putut fi o regiune economică înfloritoare.
La 50 de ani după pierderea autonomiei, obiectivele noastre sunt clare: să trăim mai bine, pentru că munca noastră merită răsplătită mai bine, dorim ca, pe lângă limba română, limba maghiară să fie acceptată ca limbă oficială regională, dorim autonomie financiară, adică banii realizaţi în această regiune să rămână aici, şi mai dorim ca noi să fim cei care luăm deciziile cu privire la tot ceea ce priveşte comunitatea noastră. Avem dreptul la libertate, iar pentru secui, libertatea în secolul XXI înseamnă autonomie.
Dragi prieteni ai noştri români, aţi văzut că Ţinutul Secuiesc nu s-a desprins de România nici atunci, şi dacă azi ar fi autonomie, nici acum nu ar însemna secesiune. (sic!)
Doamnelor şi domnilor
Adresăm cuvintele lui Gödri Ferenc şi celor care ne pun la îndoială cetăţenia şi dreptul la vot. Maghiarii din Bazinul Carpatic sunt o entitate organică, o entitate vie. În Bazinul Carpatic toate sunt legate unele de altele!
Şi nu doar în Bazinul Carpatic!
Observăm cu toţii ce se întâmplă astăzi în Europa. Vedem un schimb al populaţiilor care are loc în vestul Europei. Iar acest lucru pe noi, maghiarii transilvăneni care ne protejăm identitatea cu atâta grijă, ne îngrijorează profund. Noi, aici în Transilvania, susţinem pe deplin ca viitorul Ungariei să fie decis de maghiari. Pentru că noi am experimentat deja rezultatele cotelor!
Doamnelor şi domnilor, cotele nu au fost inventate în Bruxelles, ci în Bucureşti, iar cei care nu ştiu ce înseamnă asta, să arunce o privire la felul în care în ultimele decenii s-au schimbat proporţiile etnice în oraşele din Transilvania. Sub regimul lui Ceauşescu, spre Transilvania au fost dirijate comunităţi întregi cu scopul de a schimba proporţiile etnice. „Mulţumită" cotelor, Sfântu Gheorghe a devenit - fără să vrea - cel mai mare oraş în care maghiarii sunt majoritari, deşi în 1950 încă era Clujul, în 1970 Oradea, iar în 1990 Târgu Mureş.
Gödri Ferenc a avut dreptate, Sfântu Gheorghe nu poate pieri!
Deci, dacă cineva ar dori să vadă consecinţele cotelor, ar trebui să vină şi să vadă cum s-au schimbat proporţiile etnice în Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Târgu Mureş în ultimele decenii. Toată lumea cunoaşte rezultatul!
Aşadar, îi dorim lui Orbán Viktor şi echipei sale forţă, răbdare şi succes pentru ca ceea ce s-a întâmplat cu noi în Transilvania, să nu se întâmple niciodată în Ungaria!
Doamnelor şi domnilor
Am citit cu uimire în aceste zile, că după Siria, România a înregistrat cea mai mare creştere a migraţiei spre Vest, 3,5 milioane de oameni. În Siria este război, dar în România ştim că domină pacea. Din păcate, fenomenul migraţiei influenţează negativ şi secuimea, deoarece şi din rândul nostru sunt mulţi cei care au plecat. Trebuie să rămânem acasă, trebuie să avem mai mulţi copii, şi trebuie să construim împreună viitorul Ţinutului Secuiesc.
Doamnelor şi domnilor
După Tratatul de la Trianon, Kós Károly a spus următoarele:
„Cel căruia îi este teamă, cine-i laş, cine nu are încredere şi cine nu crede, cel care este slab, acela să iasă afară din rând. Acela să plece. Acela ne creează probleme, acela ne zădărniceşte munca, acela ne pune piedică, acela este trădătorul nostru! Să nu plângem pe nimeni care pleacă de aici. Să nu oprim pe nimeni. Şi să-i îndemnăm la plecare şi pe cei ce şovăie; şovăitorii nu au acum aici loc."
Dacă Kós Károly şi-a putut permite, în 1921, să le spună tuturor celor care nu credeau în viitorul maghiarilor din Transilvania să plece, atunci eu acum spun ca toată lumea să rămână acasă şi să vină acasă! Pe cei care nu au încredere, să îi încurajăm, pe cei care se tem, să îi îndemnăm, celor care zădărnicesc, să le oferim siguranţă, iar pe cei care ezită, să îi ajutăm!
Să nu ne temem! Viitorul nu se poate clădi pe teamă! Viitorul poate fi clădit doar pe încredere şi pe curaj!
Pentru că viitorul este al celor curajoşi!
Dumnezeu să vă ocrotească!
Dumnezeu să ocrotească naţiunea noastră!
Dumnezeu să ocrotească Ţinutul Secuiesc!
Dumnezeu să ocrotească Ungaria!
