În Noaptea Învierii, la Târgu-Mureş, între cele două Catedrale, lumina cea sfântă se înălţa pe umerii de munte şi cer a două statui: Avram Iancu şi Emil A. Dandea. Cuprinse în slava Învierii, statuile deveneau vorbitoare...
+ + +
În primul mandat de primar al lui Emil A. Dandea a început construcţia Catedralei Ortodoxe (1927), finalizată în cel de-al doilea mandat (1934). Lumânările, aşezate de credincioşi la picioarele statuii celui care i-a dat Târgu-Mureşului contur urbanistic şi demnitate, ardeau - îmi părea mie - peste cuvintele rostite după slujba de sfinţire a Catedralei: „Aici este azi şi pe veci pământ românesc, mulţumită vitejiei româneşti şi dreptăţii divine", soldatului român şi bisericii care au hotărât ca dreptele graniţe ale ţării să nu se reducă „nici cu atâta pământ cât negru sub unghie, până va trăi încă un singur român. Acei care vor face vreo încercare, fie îndrăzneţi, fie nebuni, vor fi striviţi fără cruţare."
Idealul de viaţă al lui Emil A. Dandea era România nedespărţită, precum nedespărţită e Sfânta Treime, acest ideal concretizându-se faptic când întâmpină în numele studenţimii intrarea Armatei Române în Cluj („lăcomia ţarului, perfidia austriacă şi oarba trufie maghiară - toate zac în pulbere, zdrobite de paloşul dreptăţii sfinte"), când e numit secretar al Primăriei Cluj, când, invalid de război, se înrolează voluntar şi trece Tisa în fruntea unei companii punând drapelul românesc pe Parlamentul de la Budapesta, când iniţiază redactarea revistei Administraţia sau propune ridicarea statuii lui Avram Iancu la Cluj. Sau ca primar al Târgu-Mureşului, scriind, aici, primul act oficial în limba română, un proces-verbal la şedinţa de consiliu din decembrie 1922, la fel când scoate la Târgu-Mureş publicaţia Oraşul.
În politică, administraţie, cariera de jurist şi trăirile umane a întruchipat măreţia adevărului. Astfel a rostit discursul despre agresivitatea iredentismului maghiar, „Nemulţumirile Ardealului şi chestiunea minoritară", în şedinţele Camerei Deputaţilor din 31 octombrie şi 1 noiembrie 1928, mult comentat în presa vremii, unor politicieni părându-li-se exagerat, numai că judecăţile parlamentarului Dandea s-au adeverit în 1940 prin hidoşenia Diktatului de la Viena.
Discursurile parlamentare ale lui Emil A. Dandea, unele aducându-i „ura surdă a câtorva iredentişti orbiţi de ambiţie" erau definiri ale jertfei războiului: „Să se audă aici (în Parlament) şi glasul generaţiei ardelene din război care şi-a petrecut cea mai frumoasă epocă a vieţii sale, timpul între 20 şi 30 de ani, în şcoala tranşeelor străine, între chinurile fizice şi sufleteşti."
Vorbea despre timpurile înălţătoare ale istoriei noastre, reunite în ora astrală de la Alba-Iulia, fiind unul dintre marii înfăptuitori ai evenimentului din 1918. A străbătut Munţii Apuseni pentru alegerea delegaţilor la Marea Adunare de la Alba-Iulia, „oţelit" de starea de spirit şi voinţa românilor, pregătit pentru clipa în care mulţimile vor prelua ca jurământ cuvintele scrise pe prima pagină a ziarului „Alba-Iulia": Bine aţi venit în sfânta cetate de durere şi de slavă a neamului românesc!
Ca reprezentant al Societăţii Tinerimii Române, apreciind entuziasmul acesteia manifestat ca foc sacru, s-a adresat tinerimii venite la Alba-Iulia: „Inimile noastre tinere - care au gustat până acum destul din amarul durerii, văzând atâta umilire, atâta umilire a unui popor din viţă nobilă - se deschid senine vorbind cu sete accentele sublime ce înfrăţesc în aceste clipe toată suflarea românească Dând acum mână cu mână/ Cei cu inima română."
Născut la Bucium, în Apuseni, Emil A. Dandea le-a dat trudnicilor ani ai vieţii sale tăria stâncii şi greutatea aurului. În Noaptea Învierii, la Târgu-Mureş, lumina sfântă părea că scrie pe umerii şi pieptul statuii, ca în cremene şi aur, un vers din Lucian Blaga: Să fii pământ şi totuşi să luceşti ca stea.
