Eroii şi scriitorii

„Mulţi scriitori s-au nevoit de au scris rândul şi povestea ţărilor, de au lăsat izvod pe urmă şi bune şi rele, să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură, despre cele rele să se ferească şi să socotească, iar după cele bune să urmeze şi să înveţe şi să îndrepteze".

Grigore Ureche (1590-1647), primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. A fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deţinând funcţii publice importante la sfârşitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Ţării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu, Grigore, a învăţat carte la Lamberg, la Şcoala Frăţiei Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina şi greaca, retorica şi poetica. Reîntors în ţară, a participat la viaţa politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiaţi ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiaşi Ţări de Jos. A murit în anul 1647, în satul Goeşti din ţinutul Cârligăturii şi a fost înmormântat într-o criptă de la Mănăstirea Bistriţa, din Moldova. Opera de seamă a domnitorului Grigore Ureche a fost „Letopiseţul Ţării Moldovei", scris spre sfârşitul vieţii sale, între anii 1642-1647. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică. El motivează scopul letopiseţului astfel: „ca sî nu se înece... anii cei trecuţi", adică „să nu se uite trecutul". În acest letosipeţ se vorbeşte cel mai mult de Ştefan cel Mare şi Sfânt, de domnia şi faptele lui de vitejie.

***

„De ce-au murit eroii? / Mă-ntreb adeseori, / Că nu văd niciun bine / Pentru acest popor. De-atâţia ani de zile / Răul a trecut în rău / Şi nicio îndreptare / Pentru popor nu văd. De s-ar scula eroii / Să vadă ce-au făcut, / Şi-ar lua fiecare / O sabie şi-un scut. // Şi-ar fulgera de-a dreptul / Lumea din temelii, / Să-şi înţeleagă rostul / Pentru care-au murit. // Căci nu ăsta e scopul / Pentru care au luptat / Şi pentru care eroii / Viaţa lor şi-au dat.

Români de mămăligă, / Voi ce mai aşteptaţi? // Să moară din nou tineri / Copii nevinovaţi! / Zdrobiţi cu mămăliga, / Pe toţi ce vă jupoaie, / Şi scoateţi ţara asta / Din mlaştini, din noroaie! // Că-n România noastră / Sunt oameni şi isteţi, / Capabili să alunge / Pe hoţi şi pezevenghi. // Să ne mâncăm noi singuri / Rodul nostru bogat, / Să nu ni-l ieie nouă / Acei ce n-au lucrat.

Că de-ar plesni pământul / Celor care au murit, / Nu veţi scăpa nici unul / Să nu fiţi pedepsiţi. / Pentru ce-au luptat eroii, / Mă gândesc cu-nfrigurare, dacă cei aleşi de-acuma / ne privesc cu nepăsare. // Te rugăm Părinte Sfinte / Ca să vezi ce-am pătimit! // Că ne vând ca pe o marfă / Şi ne fac din nou robiţi!

Maria Buruian - „Eroii se răsucesc în mormânt" scriitoare, L.S.R. - Cluj Napoca

P.S. „Cel ce are dragoste dumnezeiască în inima lui, se poate cunoaşte şi după faptul că ajută altora în nevoilor lor" (II Corinteni 8, 24).

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

 

Lasă un comentariu