Scrisoare deschisă domnului Dimitrie Poptămaş

Distribuie pe:

Dragă Dimitrie,

L-am rugat pe domnul Lazăr Lădariu, prietenul nostru comun, să publice în „Cuvântul liber" din 25 aprilie, scrisoarea ce urmează. Iniţial, m-am gândit la un alt titlu, „80 de cuvinte pentru 80 de ani", dar mi-am dat seama că îmi va fi imposibil să-ţi desfăşor, în atât de puţine vorbe, multele sentimente pe care ţi le port. Ele derivă din inima şi din sufletul meu şi se adresează unui prieten cu totul deosebit, aşa cum îmi eşti tu.

De zeci de ani încoace, ţi-ai închinat viaţa păstrării şi readucerii în atenţia opiniei publice a operei tatălui meu. I-ai lansat şi relansat toate articolele, toate studiile, toate cărţile - istorice şi literare.

N-a lipsit zi de 1 februarie, ziua naşterii sale, sau zi de 6 martie, data dispariţiei, să nu organizezi, la Deda şi la Târgu-Mureş, manifestări care întotdeauna s-au bucurat de o largă audienţă. Aşa ai înţeles tu să-ţi arăţi recunoştinţa faţă de cel care ţi-a fost mentor şi patron spiritual.

Prin Fundaţia Culturală „Vasile Netea", al cărei preşedinte eşti şi pe care ai înfiinţat-o cu o dragoste inegalabilă, de discipol, aşa cum nu mai e altul pe Valea Mureşului, l-ai renăscut mereu pe tata, într-un prezent de necontrazis, pentru strădania şi forţa cu care l-ai realizat.

Oare ce ţi-ar spune el, dacă ţi-ar mai putea spune, pentru tot ce-ai făcut? Desigur, răspunsul la această întrebare îl vei afla cândva, când va fi să vă împletiţi amândoi paşii, plimbându-vă prin Câmpiile Elizee. Deocamdată, eu, de ziua ta, îţi doresc tot ce-i poate dori cineva unui om care-i este mai apropiat decât oricine.

În primul rând, sănătate, că-i mai bună decât toate, iar pentru viitorul imediat, care ne este ca mâine, să te văd la 1 Decembrie prezentând reeditarea cărţii O zi din istoria Transilvaniei.

S-a nimerit ca anul tău aniversar să ne fie tuturor românilor mult-aşteptatul Centenar al unei Românii Mari, pe care toţi îl vom serba aşa cum se cuvine.

Să-ţi mai spun „La mulţi ani"? O să-ţi spună, mult mai frumos decât mine, mulţi alţi prieteni şi scriitori mureşeni, pentru că, har Domnului, ai destui.

Lasă un comentariu