Academia Română anunţă cu profundă tristeţe vestea plecării din această lume, după o grea suferinţă, la vârsta de 91 de ani, a academicianului Dinu C. Giurescu, unul dintre cei mai mari istorici români şi profesor de incontestabilă reputaţie.
Dinu C. Giurescu descinde dintr-o celebră familie de istorici, fiind fiul lui Constantin C. Giurescu şi nepotul lui Constantin Giurescu. S-a născut la 15 februarie 1927, la Bucureşti, unde a urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava". Tot în Bucureşti a absolvit Facultatea de Istorie, în 1950, iar în 1968 şi-a obţinut titlul ştiinţific de doctor.
A lucrat iniţial (1956-1964) ca muzeograf la Muzeul de Artă din Bucureşti, Secţia de artă medievală, iar apoi, vreme de patru ani (1964-1968), a fost cercetător în cadrul Oficiului de Studii şi Documentare al Ministerului de Externe, ocupându-se de istoria diplomaţiei. în 1968 devine profesor la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu", Bucureşti, fiind titular al cursului de istoria civilizaţiei europene (1968-1987). A fost profesor la Catedra de istoria românilor din cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti (1990-1997), conducător de doctorate şi profesor consultant începând cu 1997. Între anii 1988-1990 a fost visiting profesor la William Paterson College, Wayne, New Jersey şi la Texas A&M University, Statele Unite ale Americii.
Activitatea sa ştiinţifică acoperă o bogată şi diversă arie tematică, fiind preocupat de arta românească medievală din secolele XIV-XVIII, de studiul civilizaţiei române, de caracteristicile feudalismului românesc în relaţiile economice.
A manifestat, de asemenea, interes pentru istoria diplomaţiei româneşti şi a publicat o serie de volume de „Documente diplomatice": Nicolae Titulescu (1967), M. Kogălniceanu (1972), precum şi de studii istorice, între care „La diplomaţie roumaine et le Pacte des Quatres" (1969).
A fost preocupat atât de editarea de izvoare, cât şi de elaborarea unor sinteze de istorie naţională: „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi" (1971, în colaborare), „Istoria românilor" (1974-1975, în colaborare), „Istoria ilustrată a românilor (1981-1982).
A fost coordonator şi coautor al volumelor IX (ed. I, 2008 ; ed. a II-a, 2016) şi X (2013) din valorosul tratat „Istoria românilor", operă fundamentală elaborată sub egida Academiei Române.
A militat împotriva demolării unor importante monumente istorice şi de artă, cărora le-a consacrat o serie de lucrări.
În 1990 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 2001, membru titular. Pe data de 24 aprilie 2014 a fost ales vicepreşedinte al Academiei Române, funcţie din care a fost nevoit să se retragă după numai un an, din raţiuni medicale. A fost, de asemenea, preşedinte al Comisiei mixte de istorie româno-bulgare din Academia Română.
Preşedinţia României l-a decorat, în anul 2000, cu Ordinul Naţional în grad de Cavaler.
Membrii Academiei Române regretă plecarea din această lume a academicianului Dinu C. Giurescu, care echivalează cu pierderea unei conştiinţe civice şi patriotice româneşti, ce va marca nu numai comunitatea academică, ci societatea românească în ansamblul ei.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi lumină!
