„Sfintele Scripturi nu ne-au fost date pentru a ne învăța cum merge cerul, ci cum să mergem la cer. Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul. Ea este un pod către artă. Matematica, la fel ca și arta, este un mod de a vedea lumea și este creatoare".
Galileo Galilei (1564-1642), fizician, matematician, astronom, filosof italian, care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism. Galilei a fost numit „Părintele fizicii moderne", „Părintele științei", „Părintele științei moderne". Stephen Hawking a spus că „Galileo Galilei, poate mai mult decât altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne". Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari sateliți ai lui Jupiter și observarea și analiza petelor solare. A lucrat și la știința aplicată și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. După 1610, când a început să susțină heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziție de la numeroși filosofi și clerici, doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției catolice papale, la începutul lui 1615. Deși la vremea aceea a fost achitat de orice acuzație, Biserica Catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii", în februarie 1616. În urma unui proces papal, în care a fost găsit suspect de erezie, Galileo a fost pus sub arest la domiciliu. După 1634, a stat la casa sa de la țară, lângă Florența. A orbit complet în anul 1638, a suferit de hernie și de insomnie. În anul 1642 a murit, după ce a suferit de palpitații și febră. Mormântul său se află în Biserica „Sfânta Cruce" din Florența, ceea ce înseamnă că a fost iertat de Biserica Catolică, după ce și-a recunoscut vina „Heliocentrismului...", deși el a mărturisit la sfârșitul mărturiei... în fața apropiaților: „Și totuși se mișcă..."
***
„Dumnezeu nu poruncește celor pe care i-a creat, ci pur și simplu le spune: în felul acesta veți ști că veniți acasă".
Anatole France (1844-1924), scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921, pentru „recunoașterea strălucitelor realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic". Călătorește foarte mult în: Italia, Belgia, Olanda, Germania, Grecia. Este membru al Academiei Franceze. Afirma despre sine: „Mulțumesc destinului că m-a făcut să mă nasc sărac. Sărăcia
mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învățat adevăratul preț al bunurilor utile vieții, pe care altfel nu l-aș fi cunoscut; scutindu-mă de apăsarea luxului, m-a consacrat artei și frumuseții".
P.S. „Cultura fără Evanghelie este un cadavru frumos împodobit". „Fără de Mine nu puteți face nimic". (Ioan 15, 5).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
