Pe măsură ce omul înaintează în viață, haina luminoasă, pe care a primit-o prin Botez, se întunecă și se pătează din cauza păcatelor, și trebuie spălată mereu prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Ea este indispensabilă pentru creșterea noastră în Hristos, așa cum este necesară curățenia casei, spălarea trupului sau igiena. Spovedania este, așadar, curățirea sufletului de păcate în fața lui Dumnezeu care iartă păcatele și în prezența preotului duhovnic, care dă prin Duhul Sfânt sfaturile și tratamentul duhovnicesc care trebuie urmat în fiecare caz în parte. Așa ne spune Învățătura noastră de credință!
Preotul care primește mărturisiri de păcate și care are puterea iertării păcatelor, are și el nevoie de duhovnic. Îmi amintesc că odată, pe când trăia duhovnicul meu, părintele Teofil de la Sâmbăta, l-am abordat într-o problemă tare delicată, cea a avorturilor. Și Sfinția Sa, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a povestit următoarea întâmplare pe care acum sunt dezlegat să v-o spun și dumneavoastră:
Într-una din zile, părintele este căutat de o mamă care vroia să se spovedească, care ținuse post, se rugase și făcuse milostenie. Așa că era pregătită pentru spovedanie. Și femeia îi mărturisește duhovnicului că atunci când era gravidă în trei luni s-a prezentat la doctor să facă chiuretaj. Avea acasă încă un copil, care nu era mărișor, avea și serviciu și socotea că-i este foarte greu. Iar doctorul îi zise să stea liniștită că nu e sarcină. Va fi fost cine știe ce dereglare, dar cu siguranță o să-i vină ciclul până la urmă, i-a dat și câteva pastile și a trimis-o acasă. Stă femeia o săptămână, două și se duce iar la același doctor. „Cum să te chiuretez, femeie, că fătul are patru luni și jumătate, are mâini, are picioare, îi bate inima…" S-a dus femeia acasă, s-a pus pe bocit, că ce se face, că doctorul e nebun, că nu vrea copil etc. „Nu știu cum îl chema pe doctorul acela, îi mărturisea femeia părintelui Teofil, dar m-aș duce, zicea ea, să-i pup mâna acum, că am o fată, lumina ochilor mei. O cheamă Maria."
