Ucrainenii se joacă din nou cu viața și cu moartea, de data aceasta… în deșertul de cenușă, la Cernobîl, unde, pe locul centralei nucleare, lângă sarcofagul care protejează lumea de radiațiile emise din reactorul 4, au apărut sute de panouri solare. În loc de energie atomică, ele vor produce alta, curată, nepoluantă.
Cu excepția echipelor de întreținere care stau cât mai puțin acolo, și numai dacă este nevoie de o intervenție directă (!!!!!), totul va fi controlat de la distanță. Centrul de comandă al viitoarei centrale solare de la Cernobîl este tocmai în Germania.
Jonah Fisher, corespondentul BBC în Ucraina, afirmă, prudent, că „la 32 de ani de la cel mai grav accident nuclear din lume, zona din jurul Cernobîlului este încă nelocuibilă în mare măsură. Însă guvernul de la Kiev vrea să depășească momentul dezastrului. Într-un dialog cu administratorul viitoarei Centrale solare, Evgheni Variaghin, la întrebarea: „De ce ai construi o centrală solară în cel mai radioactiv loc din lume? Nu te îngrijorează să fii atât de aproape de reactorul nuclear?", răspunsul a fost: „Nu neapărat. În primul rând, suntem susținători ai energiei solare și vrem să readucem această centrală în folosul oamenilor, pentru că momentan zona este nelocuibilă de 32 de ani, această regiune nu poate fi folosită în niciun scop, în afară de panourile solare."
Inginerul Aleksandr Kobyak subliniază: „Nu putem locui aici, dar putem munci. La fel ca atunci când lucrezi într-o mină sau într-un deșert. Sistemul de panouri solare va folosi parțial rețeaua electrică a vechii centrale. Când va porni, noua centrală solară va genera un megawatt, adică energie suficientă pentru două mii de locuințe. După extindere, programată în anii următorii, capacitatea va fi de 1,2 gigawați, adică mai multă electricitate decât producea reactorul distrus în 1986. Între timp, acesta este supravegheat constant."
Pentru a atenua, parcă, temerile, managerul Oscar McNeil precizează: „Ne aflăm în interiorul arcului care alcătuiește sarcofagul. Zona în care ne aflăm este relativ sigură, purtăm aceste măști speciale pentru a nu inhala particule de praf contaminat. Ceea ce vedeți aici în față este structura inițială, construită peste reactorul distrus."
Ți se zbârlește părul pe cap. Ce povești spun oamenii ăștia!!! Deși bilanțul oficial al catastrofei din 1986 a fost de 4.000 de morți, este contrazis și acum de diferite organizații neguvernamentale, care afirmă că numărul deceselor care au legătură cu expunerea la radiații
s-ar apropia de un milion. În ziua de 6 aprilie 1986 a fost explozia de la centrala atomoelectrică de la Pripiat-Cernobîl, din Ucraina. Dezastrul a fost imens, cu foarte multe pierderi de vieți omenești, atunci și în timp, radioactivitatea afectând până și oile din Țara Galilor. Un banal incendiu în zonă, imposibil de rezolvat, ar propaga toată radioactivitatea existentă încă, în cantități uriașe, spre restul lumii. Aceea ar fi cu adevărat Apocalipsa!
Mă întreb dacă nu cumva ideea aceasta nebunească le-a fost sugerată de americani. Încă din 2014, Ucraina se cere în NATO, cu o insistență demnă de cauze mai bune. Cea mai recentă dovadă este oferta militară făcută de Kiev, de a înlocui Rusia! Nu ne mirăm, este binecunoscută aroganța administrației ucrainene. Concret, Compania de stat ucraineană Antonov a anunțat vineri că „este pregătită să furnizeze mai multe avioane Antonov 124 unor armate din țări membre NATO, pentru a compensa retragerea grupului rus Volga-Dnepr, care nu va prelungi un contract pe care îl are cu Alianța Nord-Atlantică și care expiră la sfârșitul anului", relatează AFP. Potrivit termenilor acestui contract, numit Salis, și care a fost prelungit în mod constant din 2006, Antonov și Volga-Dnepr trebuiau să furnizeze fiecare până la șase avioane de transport Antonov 124 unor state membre ale NATO, pentru a acoperi deficitul capacităților de transport aerian strategic ale Alianței. Cele zece state membre NATO care beneficiază de contractul Salis sunt: Belgia, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Slovacia și Slovenia. „Retragerea companiei Volga-Dnepr este o lovitură deosebit de puternică pentru armata franceză, afectată de întârzierea livrărilor și de problemele tehnice ale noii aeronave de transport militar european A400M și care este nevoită să se bazeze pe avioanele Antonov 124 pentru misiunile sale externe, în special în regiunea Sahel. Există doar aproximativ 20 de avioane Antonov 124 în lume, deținute de trei companii: grupul rus Flight Unit FU-224, compania privată ucraineană Antonov Airlines și Volga-Dnepr, aceasta din urmă deținând majoritatea aparatelor de acest tip. Proiectat în epoca sovietică, Antonov 124 are o capacitate de transport de 120 de tone, mult superioară modelului A400M, și poate transporta inclusiv elicoptere sau vehicule blindate." Antonov a indicat, de asemenea, posibilitatea de a furniza statelor NATO modelul Antonov 225 „Myra", cea mai mare aeronavă cargo din lume, capabilă să transporte până la 250 de tone.
În mod cert, Ucraina are nevoie de „spatele" și garanțiile internaționale pe care i l-ar putea asigura NATO, relațiile sale cu unii vecini - mai mari sau mai mici - nefiind cele mai fericite. Nu mai vorbim de situația internă - irespirabilă, din cauza confruntărilor armate cu rebelii proruși, ori de cea din Crimeea anexată de Moscova, unde rușii dau iama între țigani și tătari, îi bat de-i snopesc și-i fură fără rușine. Agenția oficială Ukrinform chiar anunța, sâmbătă dimineață, că „Separatiști înarmați pătrund în casele romilor, îi bat și jefuiesc, indiferent de vârsta și sexul lor. În special, au fost agresați câțiva copii și femei", a relatat un jurnalist pentru site-ul Novosti Donbassa, conform Mediafax. Agresorii afirmă că acționează în baza unui ordin primit din partea „primarului poporului", Veaceslav Ponomariov. Potrivit unor martori, persoane înarmate scot din casele romilor obiecte de valoare, pe care le încarcă în camioane.
Pe de altă parte, tătarii sunt expropriați dacă nu accepta cetățenia rusă. „Poliția verifică la fiecare pas documentele. Oamenii nu știu ce să creadă. Tătarii care refuză să devină cetățeni ai Rusiei sunt concediați și li se spune că nu vor mai putea fi angajați", declară liderul minorității tătare Mustafa Djemilev, citat de site-ul Gazeta.ua. „Acești tătari pierd, de asemenea, dreptul la proprietate asupra bunurilor lor", a adăugat el. Tătarii din Crimeea, care reprezintă aproximativ 12 la sută din populație, s-au opus ferm referendumului din 16 martie, și au votat în favoarea creării unei autonomii. Minoritatea tătară nu are încredere în Moscova de când Iosif Stalin a ordonat deportarea în masă a tătarilor din Crimeea către Asia Centrală, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când jumătate dintre aceștia au murit pe drum. Lor nu li s-a permis să se întoarcă în Crimeea înainte de sfârșitul anilor 1980."
Situația este irespirabilă pentru ucraineni, într-adevăr, dar asta nu scuză comportamentul lor mizerabil față de etnicii români, în privința dreptului la educația și învățământul în limba maternă, și la alte drepturi, pe care nu le invoc în acest spațiu. Discuția ar fi prea lungă și nu accept niciun „argument" din partea „prietenilor" de acolo, până nu se revine la normalitate. În fond, cine… de cine are mai multă nevoie, în acest cadril… politic internațional? Pupăză peste colac, încă din martie, președintele rus Vladimir Putin a semnat un decret privind bazele politicii privind frontiera de stat, care menționează, printre pericolele la adresa Rusiei, „pretențiile teritoriale ale unor state vecine", posibilitatea unor conflicte, precum și consolidarea NATO la frontiera vestică a Federației Ruse, relatează vineri portalul newsru.com. Moscova este preocupată, potrivit documentului, de „pretențiile teritoriale ale unor state străine și corporații internaționale asupra resurselor strategice din zona arctică și Orientul Îndepărtat rus" (n.n. Kazahstan, probabil!), pericolul infiltrării de peste graniță a reprezentanților serviciilor de informații străine și a unor teroriști, precum și la posibile focare de tensiune în spațiul CSI (Comunitatea Statelor Independente), conform Agerpres. „Pentru a spori eficiența activității de frontieră, Rusia va crește capacitățile operaționale tehnice ale forțelor sale de grăniceri, prin conlucrarea acestora cu Serviciul Federal de Securitate (FSB), Ministerul de Interne, Garda Națională (Rosgvardia) și alte organisme de supraveghere. În decembrie 2017, șeful FSB, Aleksandr Bortnikov, a declarat că, în ultimii cinci ani, în Rusia au fost condamnați 137 de ofițeri de informații ai unor servicii secrete străine și agenți ai lor, dar că «agențiile de informații străine continuă încercările de a pătrunde în toate sferele de activitate ale statului nostru. Firește, aceasta întâmpină o ripostă din partea contrainformațiilor ruse». Tot atunci Bortnikov a mai spus că, în 2017, au fost dejucate 23 de atentate pe teritoriul Federației Ruse, iar în ultimii doi ani mai mult de 200 de persoane au avut interdicție de a părăsi țara, întrucât voiau să se alăture unor grupări teroriste din străinătate."
Iaca! Așa că, după cum am mai scris, în disperare de cauză, Ucraina a început demersurile pentru aderarea la NATO în 2014, după protestele antiguvernamentale din Maidan (Piața Independenței din Kiev), în urma cărora președintele prorus Viktor Ianukovici a fost înlăturat și ulterior acuzat de deturnarea fondurilor publice și înaltă trădare. În mandatul său (februarie 2010 - februarie 2014), spre deosebire de Poroșenko, acesta declara că nu-l interesează aderarea la NATO.
Ucraina este efectiv măcinată de conflictul militar din Donețk și Lugansk, între serviciile de securitate ucrainene și insurgenții separatiști proruși, izbucnit în 2014, și soldat până acum cu aproximativ 10.000 de morți.
Acordul de la Minsk, care prevede încetarea ostilităților, a fost încălcat în mod frecvent. La 18 iulie 2017, regimurile separatiste din estul Ucrainei au proclamat un nou stat pe teritoriile pe care le controlează.
Rusia și-a manifestat în repetate rânduri îngrijorarea față de extinderea NATO către Est. Moscova a denunțat instalarea elementelor antirachetă americane în România și Polonia, susținând că, deși sunt prezentate ca defensive, aceste sisteme pot lansa rachete de croazieră, interzise prin Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare (INF). Hoțul strigă: „Hoții!". „Relațiile dintre Rusia și NATO au ajuns la cel mai scăzut nivel de la sfârșitul Războiului Rece, după anexarea ilegală a Crimeei, în 2014, și susținerea de către Rusia a separatiștilor din estul Ucrainei."
În replică, în martie, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a oferit Ucrainei statut de țară aspirantă pentru aderarea la alianță militară, relatează site-ul agenției UNIAN. Evident, pentru impresie artistică, fiindcă mare lucru tot nu vor face. Nu și-l vor pune în cap pe Putin acum, pentru Ucraina, când au deschise fronturi mult mai profitabile!
Unde suntem noi în toată această poveste? Pe hartă, de jure, vecini și cu Rusia belicoasă, și cu Ucraina iresponsabilă, care face centrală solară pe cadavrul celei nucleare de la Cernobîl. Deci, de facto… în aer! Doamne, ocrotește-i pe români!
