La început, a trimis Dumnezeu un înger la toate plantele, ca să spună fiecare cum vrea să arate. Și, dintre toate, numai păpădia nu știa cum vrea să arate, iar îngerul i-a mai lăsat o zi să se gândească.
În ziua sorocită, păpădia rugându-se, a dat cu ochii de soare și s-a hotărât că vrea să arate ca el și să-i zică îngerului că vrea să fie galbenă și frumoasă ca soarele. Apoi, păpădia văzu luna și se răzgândi. Vroia să arate ca ea. Să fie albă, rotundă și frumoasă. Apoi, văzu și stelele și-i plăcură și acelea. Când veni îngerul, păpădia nu știa ce să-i spună. Voia să fie ca soarele, ca luna, ca stelele. Nu era hotărâtă.
Așa că Dumnezeu i-a îndeplinit toate dorințele. De aceea păpădia este la început galbenă ca soarele, apoi albă și dacă sufli peste ea, se împrăștie precum stelele.
