Mănăstirea Sinaia

Distribuie pe:

Cum călătorului îi stă bine cu drumul, ne-am îndreptat spre „Perla Carpaților", cum e denumită Sinaia. Aici am poposit la Mănăstirea Sinaia, despre care se știe că a fost zidită la 1695, de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, ctitorită între anii 1690-1695. Fiind prima construcție în această zonă, ea reprezintă și certificatul de naștere al orașului Sinaia. Ansamblul așezământului cuprinde Biserica voievodală „Adormirea Maicii Domnului", Biserica „Sfânta Treime" și Paraclisul „Schimbarea la față".

La început, mănăstirea a fost construită astfel încât să adăpostească doisprezece călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care și-a ales doisprezece apostoli).

Am vizitat în curtea vechii mănăstiri, lângă paraclis, cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru în perioada Primului Război Mondial, care a dorit să fie înmormântat aici. Alături de sarcofagul său se găsește bustul celei de-a doua soții, Adina, bust sculptat în marmură albă de sculptorul italian Roscitano, la Roma, în septembrie 1926.

Am intrat, apoi, conduși de un preot ghid, în muzeul mănăstirii, primul muzeu religios din România, construit în anul 1895, cu ocazia bicentenarului mănăstirii. Aici sunt expuse, printre altele, fotografii și acuarele din sec. XIX, reprezentând Mănăstirea Sinaia și călugări români la Muntele Athos, obiecte de cult din argint: vase pentru agheasmă și anafură, suporturi de candelă, din secolele XVIII-XIX. Impresionante cele cinci icoane, de Pârvu Mutu, din jurul anului 1693, dintre care icoana sa pe lemn Sfânta Treime, la stejarul Mamvri. Apoi, Biblia lui Șerban Cantacuzino, de la 1688.

Ziua s-a finalizat aproape de apus, când am continuat drumul spre Cernica, impresionați, cu amprenta faimosului, am călcat pe urmele celor care au ctitorit edificii, necesar să le păstrăm intacte, să le valorificăm așa cum se cuvine, păstrând cultura românească.

 

Lasă un comentariu