România a găzduit, în 24 Aprilie 2018, la București, o întâlnire cvadrilaterală între Serbia, Bulgaria, Grecia și România. Au participat președintele Serbiei - Aleksandar Vuèiæ, prim-ministrul Bulgariei - Boiko Borisov, prim-ministrul Greciei - Alexis Tsipras și prim-ministrul României, Viorica Dăncilă. În urma acestui eveniment, în mass-media s-a speculat că întâlnirea la nivel înalt a parafat oficial „îngroparea" românilor din Serbia, mai ales a celor din Valea Timocului, din cauza „ignoranței prim-ministrului României, care a promis președintelui sârb sprijinul necondiționat al României pentru aderarea statului vecin la Uniunea Europeană, fără să ridice problema drepturilor comunității românești din Serbia, supusă la un proces sistematic de deznaționalizare de către autorități".
În cadrul întâlnirii oficiale, președintele Serbiei, Aleksandar Vuèiæ, a declarat că țara sa dorește să intre în Uniunea Europeană, dar nu poate fără sprijinul statelor balcanice: „E foarte important să beneficiem de sprijinul României în calea europeană a Serbiei. Comunitatea Serbiei acceptă sprijinul țărilor balcanice, vrem să ne ajutați, pentru că și noi vă vom ajuta. Vrem să intrăm în Uniunea Europeană, dar nu putem fără dumneavoastră".
Premierul României, Viorica Dăncilă, i-a răspuns: „Apreciez rolul Serbiei ca factor de stabilitate în Balcanii de Vest și contribuția pozitivă în procesul de cooperare și reconciliere și îi asigur de tot sprijinul nostru în procesul de negociere pentru aderarea la UE". Aceste declarații vin la câteva zile după ce Comisia Europeană a adoptat o recomandare către membrii UE pentru deschiderea negocierilor de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană.
În Serbia, există o comunitate numeroasă de români, situată în două regiuni: în Voievodina, în nordul Serbiei, respectiv pe Valea Timocului. Statisticile sârbe sunt manipulate de către autoritățile sârbe, astfel că numărul real al românilor din Serbia poate fi doar estimat la circa 300.000. Sârbii au finanțat mai multe asociații care au creat o identitate falsă, a vlahilor, care vorbesc o limbă vlahă, și care nu recunosc că sunt români. De aceea, în cadrul multor așezări din Serbia, mai ales în Valea Timocului, există în statisticile oficiale atât români, cât și vlahi, care de fapt vorbesc aceeași limbă, limba română. Atâta doar, că pe unii dintre ei banii guvernului de la Belgrad și presiunile poliției secrete sârbe i-au determinat să se declare vlahi, nu români.
Efortul unor intelectuali români din Serbia, mai ales a celor din Valea Timocului - preoți, profesori și alții - de a conserva conștiința românească printre românii de acolo este contracarat de o sistematică acțiune de deznaționalizare de către autoritățile sârbe, care nu ezită să recurgă la acțiuni de intimidare a elitei românești. Sunt închise școlile românești, nu se autorizează construcția bisericilor românești, profesorii care predau în română și preoții care slujesc la altar în limba română sunt hăituiți pentru a-i determina să renunțe la orice activitate pentru conservarea conștiinței de neam românesc. În urmă cu câțiva ani, mai exact în 2012, când s-a pus pentru prima oară problema aderării Serbiei la UE, sub forma unei recomandări a miniștrilor afacerilor europene de a se acorda statutul de candidat, ministrul de externe Cristian Diaconescu și-a exprimat rezervele legate de respectarea drepturilor minorității române din Serbia. El a dat o declarație prin care a subliniat necesitatea unor rezultate concrete și rapide în ceea ce privește semnarea protocolului privind statutul minorităților naționale între București și Belgrad.
Poziția României a determinat prelungirea discuțiilor la masa negocierilor, dar recomandarea miniștrilor europeni a avut o mențiune despre obligația Serbiei de a lua o serie de măsuri pentru protecția drepturilor minorităților. Replica sârbă a fost dată de președintele Boris Tadic, care a declarat că solicitarea României ca toți cei care se declară vlahi să fie socotiți români în statisticile sârbe nu poate fi acceptată „indiferent de urmări". Poziția fermă a României a deranjat cancelariile occidentale, care au făcut presiuni diplomatice. În consecință, ministrul român de externe și-a moderat atitudinea, obținând doar un acord bilateral privind drepturile minorității românești din Valea Timocului. La nivel European s-a luat decizia de a monitoriza protecția minorităților în Serbia.
Din păcate nimeni nu a mai urmărit dacă Uniunea Europeană a monitorizat într-adevăr protecția minorităților în Serbia. Niciun guvern al României nu a mai exprimat o atitudine fermă în favoarea românilor din Serbia. Probabil că dușul rece cu care am fost taxați de către oficialii europeni în 2012 a fost suficient pentru a reduce România la tăcere. Am ratat unica șansă de a obține drepturi pentru minoritatea românească din Serbia care să îi garanteze supraviețuirea în fața politicii agresive de asimilare dusă de statul sârb.
Doamnă prim-ministru, consider că informarea dumneavoastră asupra problemelor românilor din statul vecin, înaintea întâlnirii oficiale cu președintele Serbiei, era obligatorie. Astfel, ați fi avut astfel ocazia, pe baza unei documentări adecvate, să arătați Serbiei că drumul ei spre Uniunea Europeană trece pe la românii din Voievodina și Valea Timocului. Prin comparație, premierul Ungariei, Viktor Orban, s-a împotrivit aderării României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), invocând situația Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureș, deși România îndeplinește criteriile pentru aderarea la această organizație. Dar, evident, guvernul Ungariei este cu adevărat preocupat de soarta diasporei maghiare…
Doamnă prim-ministru, vă întreb oficial: am ratat sau nu unica șansă de a obține drepturi pentru minoritatea românească din Serbia, care să garanteze supraviețuirea acestei minorități fragile, în fața politicii agresive de asimilare promovată consecvent de statul sârb?! Ce măsuri concrete asumă și ce politică diplomatică întreprinde Guvernul României pentru a asigura recunoașterea minorității române din Serbia și din ce cauză nu condiționează România susținerea aderării acestui stat la Uniunea Europeană, în contrapartidă cu asigurarea și respectarea drepturilor elementare ale minorității române?!
