Începutul separării învățământului de limbă maghiară
Măsura în care separarea învățământului pe criterii etnice este bună sau păguboasă, rămâne s-o constate, în caz că dorește asta, un grup multidisciplinar de oameni din cercetare. Argumentele pro și contra sunt și pot fi analizate, la fel și efectele în timp. Cert este că învățământul în limba maghiară a beneficiat de întregul sprijin din partea Statului Român, fără nicio discriminare. În zonele din Ardeal, în localități unde populația majoritară o formează maghiarii, școlile sunt exclusiv în limba maghiară, având, eventual, și clase cu predare în limba română. La Târgu-Mureș, cel puțin în perioada postbelică, școlile au fost mixte, cu clase cu predare în limba română și limba maghiară. Dar să ne referim la municipiul Miercurea-Ciuc. Aici sunt alte reguli…
O trecere în revistă a localității Miercurea-Ciuc
Pornind de la prima atestare documentară a localității, la 5 august 1558, printr-o scrisoare a Reginei Elisabeta către fiul său Sigismund, să avem în vedere că vestigiile fortificațiilor dacice din secolul I e.n. la Jigodin, cartier al orașului, dovedesc faptul că zona a fost locuită, dar puțin populată, datorită climatului rece din Depresiunea Ciucului. Prima școală s-a înființat la Șumuleu, alt cartier al orașului, în anul 1630, un gimnaziu franciscan. La 1910 începe construcția unei clădiri impunătoare de liceu, iar din 1911 este dată în folosință. În anul 1910, Miercurea-Ciuc avea o populație de 3.701 locuitori, iar în 1930 cifra a urcat la 4.807 locuitori. Industria în localitate nu a fost relevantă, fiind doar câteva întreprinderi cu producție de interes local si zonal. Ciucanii excelau, pe lângă iernile geroase, cu hocheiul pe gheață, dar nu sunt de neglijat alte sporturi de iarnă practicate acolo și cu oarecare rezultate precum patinajul viteză, patinajul artistic, schiatul. La o populație de circa 16.000 de locuitori în perioada Regiunii Mureș Autonome Maghiare, un salt în dezvoltarea urbei s-a produs după reforma administrativ-teritorială din anul 1968. Să ne amintim de evoluția organizărilor administrativ-teritoriale.
Reforme administrativ-teritoriale în România
În perioada postbelică, teritoriul României cuprindea 58 de județe cu 424 de plăși, 6.276 de comune rurale și urbane. La 6 septembrie 1950, prin Legea nr. 5 din 1950, România preia modelul rusesc de organizare administrativ-teritorială și se organizează în 28 de regiuni, care include 77 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune. Apoi, la 19 septembrie 1952, prin Decretul 331 se modifică Legea nr.5 din 1950 și se formează 18 regiuni. Pentru prima dată se formează o regiune pe criterii etnice: Regiunea Autonomă Maghiară. Ulterior, la 24 decembrie 1960, prin Legea nr. 3 s-au făcut redistribuiri de teritorii, s-au atribuit noi denumiri, astfel că Regiunea Autonomă Maghiară devine Regiunea Mureș Autonomă Maghiară, iar regiunile s-au redus la 16. În continuare, la 14 ianuarie 1968, Plenara CC al PCR adoptă reorganizarea administrativ-teritorială a României și se dă publicității harta României cu județele și reședințele de județ. La 16 februarie 1968, Marea Adunare Națională adoptă Legea nr. 2, care este și acum în vigoare, dar cu peste 200 de modificări, marea majoritate făcute după 1989. Conform reorganizării administrativ-teritoriale a României, din 1968 s-au format 39 de județe, municipiul București, 236 de orașe, din care 47 municipii, 2.706 comune și 13.149 sate. Momentul acesta a fost decisiv pentru orașul Miercurea-Ciuc.
Miting de amploare și în forță la sediul comitetului de partid
Legea ce urma adoptată de Marea Adunare Națională, prezentată pe postul de televiziune, anunța faptul că reședința de județ este Miercurea-Ciuc, oraș, iar prim-secretar de partid al județului Harghita a fost numit Fazakas Lajos. Știrea s-a difuzat într-o zi de sâmbătă, seara. Aici a fost însă o problemă. Doamna Fazakas era de loc din Odorhei și ea a spus că nu se mută la Miercurea-Ciuc fiindcă nu suportă temperaturile scăzute de acolo. În această situație, Fazakas Lajos îi convoacă pe toți secretarii de partid la o ședință, la Casa de Cultură din Miercurea-Ciuc, pentru ziua următoare, duminică. Ședința s-a încheiat la ora prânzului și toți participanții au votat, în unanimitate, ca reședința de județ Harghita să fie la Odorhei. Vestea s-a dus repede, iar oamenii au aflat ce s-a întâmplat la acea ședință secretă, fulger. Au urmat trăsnetele. În dimineața zilei următoare, luni, coloane de muncitori, de funcționari, se îndreptau spre clădirea sediului PCR. Manifestanților li s-au alăturat elevii din clasele a XII-a de la Liceul Miercurea-Ciuc. La școală, orele au fost suspendate, iar diriginții claselor i-au sfătuit pe elevi să nu se amestece în această problemă politică, să evite urmările neplăcute. La orele prânzului se adunaseră deja câteva mii de demonstranți. Circulau zvonurile cum că autobuzele care aduceau muncitorii din Tușnad-Băi, Bălan, Gheorgheni, Toplița au fost oprite și întoarse din drum, oameni care doreau să se alăture demonstranților pentru a cere ca reședința județului Harghita să rămână la Miercurea-Ciuc. Manifestanții huiduiau, scandau: „Vrem Ciucul capitală de județ"; „Trădătorilor"; „Prunarilor"; „Ați vândut orașul pentru o căruță cu prune" și altele. Referitor la prune, ciucanii îi ironizau pe odor-heieni, ei trăind într-o zonă mai intens cultivată cu prune, iar replica față de ciucani era „cartofari", cultura cartofului fiind preponderentă în zonă. Între odorheieni și ciucani niciodată nu a domnit o simpatie. Demonstrația nu dădea semne de potolire. Demonstranții au început să arunce cu pietre, au spart ferestrele clădirii, uneori erau luați la țintă activiștii de partid din interiorul clădirii care se încumetau să arunce o privire în afară. Nimeni nu avea curajul să părăsească clădirea, datorită furiei oamenilor.
Câțiva au încercat, unii au reușit, să fugă prin curtea din spate, dar tot n-au scăpat de o moșmondeală a unor demonstranți mai răzleți, dar vigilenți. Evident, cei care slujeau în interesul ordinii publice și-au instalat aparatura și au filmat tot ce s-a întâmplat acolo. Pe la ora 2, noaptea, a sosit o delegație de la București să discute cu oamenii. S-a alcătuit o delegație din vreo 6 persoane care să-i reprezinte pe manifestanți și să discute problema la București. După ora 4, delegația s-a deplasat la București. Bibliotecara școlii a fost membră în acea delegație. În ziua următoare, toți elevii de la Liceul Miercurea-Ciuc au fost adunați în sala festivă a școlii, iar bibliotecara a relatat elevilor și profesorilor cum au decurs discuțiile la București. Delegația oamenilor de la Miercurea-Ciuc a fost condusă
într-o sală a CC al PCR. Nicolae Ceaușescu se afla într-o ședință de lucru. A părăsit ședința, s-a alăturat delegației ciucane și i-a întrebat ce necaz au ei. Bibliotecara a fost cea care a expus motivele. Pe scurt, oamenii vor să rămână capitala județului la Miercurea-Ciuc, fiindcă vor să se dezvolte orașul, să se facă investiții, să fie locuri de muncă, oamenii să aibă salarii, confort. Nicolae Ceaușescu i-a liniștit pe oameni, le-a spus să se întoarcă acasă și să le spună oamenilor să nu-și facă griji fiindcă Miercurea-Ciuc rămâne oraș reședință de județ. La reorganizarea administrativ-teritorială a țării au lucrat specialiști în multe domenii, iar toate criteriile de selecție au pledat în favoarea alegerii reședinței de județ la Miercurea-Ciuc, fiind și un oraș amplasat pe o magistrală CFR, în plus, căile rutiere importante. Drept urmare, reședința de județ a rămas la Miercurea-Ciuc, oraș, iar Odorhei a devenit Odorheiul Secuiesc, cu rang de municipiu. Miercurea-Ciuc a devenit municipiu ulterior. Tot ulterior acestor evenimente, manifestanții au fost chemați să dea explicații, în particular. Ei știu cum au decurs convorbirile…
Dezvoltarea orașului Miercurea-Ciuc
În Miercurea-Ciuc se aflau trei clădiri de școli: Liceul Teoretic Miercurea-Ciuc, cu clase în limba română și maghiară, un gimnaziu cu clase cu predare în limba maghiară, unde funcționa și o școală de minieri și o școală elementară, cu clase cu predare în limba română și maghiară. În anul 1963, clădirea școlii elementare a devenit Casa Pionierilor, iar clasele au fost mutate în clădirea liceului. Dacă la început se putea vorbi de foarte puține blocuri de locuințe, cu până la patru etaje, au început să ia amploare construcțiile de locuințe. Au apărut noi cartiere. Casa de Cultură a fost dată în folosință în anul 1963, apoi clădirea unui nou cinematograf (al doilea), noul sediu al Miliției, Spitalul Nou, clădirea unui nou liceu, clădirea Poștei. Legat de aceasta, proiectul prevedea construirea unei clădiri cu două etaje pentru Oficiul PTTR Miercurea-Ciuc. Aproape când să se finalizeze lucrarea, a mers în vizită de lucru, la Miercurea-Ciuc, Nicolae Ceaușescu, însoțit de Elena Ceaușescu și o delegație de partid și de stat. A văzut clădirea aproape terminată și s-a interesat despre ce este vorba. I s-a răspuns că este clădirea poștei. Nicolae Ceaușescu a spus să mai ridice două etaje, dar i s-a răspuns că nu au nevoie de mult spațiu. Răspunsul a fost că vor avea nevoie, așa că, în final, clădirea s-a ridicat la patru etaje. În același timp, Fabrica de Tractoare pe Șenile a fost mutată de la Brașov la Miercurea-Ciuc, s-a construit o fabrică de tricotaje și altele. În 1970, s-a dat în folosință patinoarul artificial, acoperit, și în oraș se construia continuu, se dădeau în folosință noi capacități de producție. În 1972, s-a dat în folosință noul Spital Județean și Policlinica, în anul 1973, Galeria „Nagy Imre", clădirea Consiliului Județean și al Sindicatelor, în 1986, și altele. Conform recensămintelor, în această perioadă, evoluția demografică în Miercurea-Ciuc a fost: în anul 1948, 6.143 locuitori; în 1956, 11.996 locuitori; în 1966, 15.329 locuitori, iar în anul 1977, 30.936 locuitori.
Separarea învățământului la Miercurea-Ciuc
După terminarea lucrărilor de construcție a noului liceu din Miercurea-Ciuc, secțiile cu predare în limba română au fost mutate în noua clădire, astfel încât în clădirea veche au rămas clasele cu predare în limba maghiară, cu denumirea de Liceul nr. 1 Miercurea-Ciuc, ulterior devenit Colegiul Márton Áron. Noua clădire de liceu cu predare în limba română a fost Liceul nr. 2 Miercurea-Ciuc, ulterior, Colegiul Național „Octavian Goga" Miercurea-Ciuc. Asta s-a întâmplat în anul 1971-1972.
La ora actuală, în municipiul Miercurea-Ciuc funcționează 13 unități de învățământ. Dintre ele, avem Colegiul Național „Octavian Goga" și Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu". Restul școlilor au denumiri de maghiari. Populația, la 7 ianuarie 1992, a fost de 46.029 locuitori, în 2002, de 42.029 locuitori, iar la recensământul din 2011, de 38.966 locuitori. Dar Nicolae Ceaușescu și-a ținut promisiunea de dezvoltare a orașului. Conform recensământului din anul 2011, maghiarii dețin o pondere de 78,54%, românii 16,77%, etnii necunoscute 3,63% și alte etnii, 1,03%. Despre secui, nici vorbă! Conform apartenenței religioase, populația din Miercurea-Ciuc este de religie romano-catolică în proporție de 70,82%, ortodoxă în proporție de 14,79%, reformați 7,24%, unitarieni 1,85%, de religie necunoscută 3,74% și de alte religii 1,52%. Ce demonstrează toate acestea? Municipiul a cunoscut o perioadă de prosperitate până în anul 1992, când a fost și apogeul numărului de populație. Ce s-a întâmplat cu industria municipiului? Unde sunt fabricile de interes național? Important este că nu mai sunt. Miercurea-Ciuc se remarcă prin fabrica de bere, care a reușit să nu fie transferată statului maghiar, prin hocheiul pe gheață și prin temperaturile scăzute. Cam puțin…
În statul legitim român se formează aglomerări de populație etnic maghiară, cu permisiunea statului român. Faptul, în timp, a degenerat în pretenții teritoriale exprimate fățiș de grupările etnice maghiare radicale, folosindu-se de argumente aberante, pseudo-istorice, mizând pe faptul că deciziile se iau de oameni politici, nu de istorici, cei care ar fi în măsură să se pronunțe față de aberantele afirmații legate de legitimitatea pretențiilor liderilor radicali ai etnicilor maghiari. Indiferent cum va fi cursul istoriei, un singur lucru este cert: blestemul dacilor va zdrobi orice neavenit pe aceste meleaguri… Unde sunt secuii?... Nu-s! Atunci cine vrea ținut secuiesc?
Foto: INTERNET
- Liceul „Márton Áron", fostul liceu Miercurea Ciuc
- Colegiul Național „Octavian Goga"
