ISRAELUL, ÎNTRE MITUL BIBLIC ȘI REALITATEA ISTORICĂ (IV)

Distribuie pe:

Din acest punct de vedere se pot stabilii unele analogii între popoarele arabe, stabile în acel areal geografic al Orientului Apropiat, cu semințiile de nomazi israelite, și poporul român, care a locuit în spațiul Carpato-Danubiano - Pontic, ca popor băștinaș, cu teritorii proprii, și unele popoare migratoare și cotropitoare, precum au fost ungurii, din grupul popoarelor fino-ugrice din Asia, ajunși în Europa și, implicit, în Transilvania în secolul IX (895-896), când Transilvania era locuită de români, după cum relatează cronicarul - notarul Anonimus al regelui Béla al III-lea al Ungariei (1173-1196), în cronica maghiară „Gesta Hungarorum" - „Faptele Ungurilor", scrisă pe la 1200, unde este întâlnită celebra sintagmă scrisă în limba latină: „Gelou, quidam blachus", tradusă prin „Gelu, un anumit blac" - român, sau prin sintagma „Gelu zis românul", știindu-se cine a fost Gelu, nu un român oarecare, ci un voievod al românilor din ținutul actual al Ardealului, alături de ceilalți doi voivozi: Glad și Menumorut, primul conducând partea Banatului de astăzi, iar cel de-al doilea, zona Crișanei - Bihorul. Revenind în cadrul analogiei făcute, la evrei, trebuie spus că aceste triburi migratoare s-au așezat prin ocupare în teritoriile ce nu le aparțineau, acel teritoriu ce avea să devină astăzi statul Israel, fiind ocupat de canaanieni, care nici pe departe nu era locuit numai de evrei, asemenea Transilvaniei, ce aparținea teritoriului Daciei, și a popoarelor geto-dacice, care așa cum se știe, se întindea dincolo de teritoriul fostei Dacii și a actualului teritoriu românesc, în acea Câmpie a Panoniei și în actualul teritoriu românesc al Transilvaniei, teritorii cucerite sub conducerea celui ce avea să devină simbolul național de cel mai înalt rang religios și politic, Sfântul Ștefan: nume care se asociază cu ceea ce tânjesc maghiarii de azi de pretutindeni, Ungaria Mare. Prin acest mecanism analogic, putem spune că, așa cum la români întâietatea istorică le aparține „de jure" și „de facto", tot așa le aparține acest teritoriu popoarelor neevreiești - neamurilor, denumite în mod discriminator goym, legitimitatea israliților fiind doar de ordin religios - biblic, nu și din punct de vedere istoric. Într-o asemenea situație istorică este pus și teritoriul Transilvaniei, care nu a aparținut populației migratoare fino-ugrice - a ungurilor, care au reușit să-și consolideze un stat independent, Ungaria, pe acest teritoriu românesc, care, asemenea Canaanului, nu le-a aparținut în întregime israeliților, pe acel teritoriu fiind așezate multe etnii, greu de evaluat ca pondere și putere, fiind cucerit prin puterea armelor și nu prin bunăvoință divină.

(va urma)

 

Lasă un comentariu