Un țăran, se străduia din greu cu aratul și se necăjea foarte, din cauza pământului pietros. Dar iată că, veni la el un străin misterios, îi luă plugul din mână și trase cu el cele mai frumoase brazde.
- Ar fi bine acum, zise țăranul, dar îmi lipsește sămânța.
- Iată și sămânța, zise străinul, și într-o clipă, presără grăunțele.
- Dar ploaia va strica semănătura, sau soarele o va arde.
- Aici, sunt două cutii: una cu ploaia, alta cu soarele, le poți schimba după plac.
Și într-adevăr, la seceriș, grâul era de o frumusețe rară. Străinul veni din nou și întrebă:
- Ei, ești mulțumit acum?
- Aș, răspunse țăranul, dacă este atâta grâu, n-are niciun preț.
- Dar, în al tău, sunt numai grăunțe de aur, zise străinul și frecând în mână câteva spice, aurul cel mai curat străluci în mâna sa.
- O, cum mă va înșela cineva, când mă voi duce să schimb aurul, strigă atunci țăranul.
Nici acum nu era mulțumit!
