Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca: „Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri de la 1918", în contextul în care la 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire.
Un alt pion important al momentului 1 Decembrie 1918 a fost și Aurel Lazăr, cel pe care azi dorim să-l evocăm în câteva cuvinte.
Aurel Lazăr s-a născut la data de 17 august 1872, la Oradea. Studiile gimnaziale și liceale le termină la Oradea, în anul 1890, după care urmează cursurile Academiei Regale de Drept din Oradea. În cursul anului IV, s-a mutat la Facultatea de Drept din Budapesta, terminându-și aici studiile juridice. În 1896 obține titlul de doctor în drept la aceeași universitate, iar în 1897 susține examenul de intrare în avocatură, obținând astfel dreptul de practică juridică și deschizându-și mai apoi un birou particular de avocatură la Oradea.
Încă din studenție și-a manifestat sentimentele naționale față de poporul român, contribuind și în procesul Memorandumului de la Cluj. În același timp s-a implicat și în viața culturală a românilor bihoreni.
Pe plan politic, implicarea s-a în viața socială l-a propulsat rapid în rândurile Partidului Național Român din Transilvania. În 1907 a fost ales președinte al departamentului bihorean al ASTREI.
În ceea ce privește Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, organizează și găzduiește ședința Comitetului Executiv al PNR, la 12 octombrie 1918. A fost apoi unul din cei 6 delegați ai PNR din Consiliul Național Român Central constituit la 29 octombrie, la Budapesta. La 3 noiembrie înființează Consiliul Național Român din Oradea și Bihor.
La 1 Decembrie 1918, participă la Alba Iulia ca delegat din partea cercului Aleșd, Bihor. Este apoi ales membru al Marelui Sfat Național din Transilvania, iar mai apoi membru al Consiliului Dirigent, conducând Resortul de Justiție.
După Marea Unire, Aurel Lazăr preia conducerea instituțiilor publice din Oradea și Bihor, reface organizația bihoreană a PNR, iar la 2 noiembrie 1919 este ales deputat de Bihor în primul Parlament al României Mari, reconfirmat apoi în 1922 și 1927.
Spre finalul vieții, copleșit de boală, refuză mai multe propuneri politice guvernamentale, retrăgându-se din viața politică. La 7 iunie 1930 este ales primar al Oradiei, dar pentru puțin timp, stingându-se din viață la 18 noiembrie 1930.
Și acest mare om și român transilvănean a dat dovadă la momentul potrivit, ca și ceilalți artizani ai momentului 1 Decembrie 1918, că „omul sfințește locul" și că atunci când Dumnezeu îți oferă ocazia să contribui la binele națiunii din care faci parte nu trebuie să te dai înapoi, indiferent de consecințele pe plan personal care ar putea apărea.
Veșnică pomenire și pentru Aurel Lazăr, artizan al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
