Evoluția speciei umane a impus delimitarea, în cadrul biologiei și medicinei, preocupări particulare pentru oamenii vârstnici. În medicina modernă, vorbim de studiul gerontologiei și practica geriatriei.
Gerontologia (grecescul „gerontos" - om bătrân; „logos" - cuvânt, studiu, știință) este ramura bilogiei care studiază procesele de îmbătrânire. Ea aplică științele fundamentale la studiul tuturor aspectelor îmbătrânirii: medicale, sociologice, economice, comportamentale.
Geriatria (grecescul „gerontos" și „iatrike" - medicină) este o ramură a gerontologiei, care se ocupă cu studiul aspectelor fiziopatologice ale vârstei înaintate, precum și cu terapia specifică a afecțiunilor cu pondere profilactică, asigurându-se monitorizarea bolnavilor, din toate punctele de vedere (prevenție, tratament, readaptare, supraveghere continuă).
Se tinde să se prevină dependența, pentru diminuarea și întârzierea manifestărilor „senectuții", scăderea funcțiilor cognitive până la demență, tulburări timice care determină, în cele din urmă, „suicidul", tulburări de echilibru și de mers, dezechilibre sfincteriene: anal și vezical (pierderea materiilor fecale și a urinei fără să avem controlul acestora). Alteori, survine malnutriția, adică scăderea marcată, considerabilă, a greutății corporale. În esență, viața oricărei ființe reprezintă existența, care începe de la concepție, se dezvoltă după naștere și se sfârșește prin trecerea „în lumea drepților". Ea se încadrează într-o dimensiune terestră denumită „timp", fiind trecătoare, și generează un fenomen de „uzură" biologică, cunoscută sub numele de „senescență".
La sexul masculin există o frecvență mai ridicată a patologiei generale, a consecințelor accidentelor de muncă sau de circulație; de asemenea, s-a constatat o creștere a frecvenței afecțiunilor cardiovasculare la ambele sexe. S-a mai remarcat o creștere a cancerului bronhopulmonar sau hepatic, principalele cauze fiind considerate consumul excesiv de tutun și alcool, alimentația nerațională, la care se adaugă sedentarismul. La noi în țară, specialiștii afirmă o ascensiune a prevalenței fumatului, constatându-se că, într-un singur an, s-au înregistrat aproape 30.000 de decese. La ființa umană, procesul de îmbătrânire , respectiv „uzura" , se manifestă deosebit de subtil, în sensul că se produce treptat, modificări care au loc în intimitatea celulelor, declanșând premisele unei deteriorări progresive a tuturor organelor, aparatelor și sistemelor organismului uman.
În principiu, intrarea oamenilor în categoria geriatrică este considerată de la vârsta de 75 de ani, dar mulți autori iau ca reper vârsta de 65 de ani, având în vedere că, în general, aceasta este etapa pensionării.
Speranța de viață a crescut constant în majoritatea țărilor dezvoltate, odată cu trecerea timpului. În secolul XX, speranța de viață a crescut cu 25 de ani, ceea ce s-a numit „cadoul secolului". Conform opiniei medicinei moderne, fenomenul de senescență nu reprezintă, în fond, o „boală", ci un proces fiziologic de declin fizic, morfologic, metabolic, și chiar psihologic al subiectului uman. Adesea, vârsta cronologică (în ani) se dovedește a fi în neconcordanță cu cea biologică. Ritmul de degradare diferă de la o persoană la alta, și la același individ, de la un organ la altul. Majoritatea cercetătorilor susțin că fiecare dintre noi avem un ritm de îmbătrânire și
o gradație proprie a coeficientului de îmbătrânire, respectiv de „involuție funcțională", grefată pe organe și sisteme de organe, cadență care este dependentă de felul de viață, condițiile de alimentație, mediul de muncă, modul de adaptare față de anturaj, la care se adaugă, în opinia mea, așa-zisa „zestre genetică", „bagajul genetic" cu care te-ai născut.
Este important să subliniez că de la o anumită vârstă să fie urmăriți parametrii biologici și să fi efectuate anumite explorări de rutină. Orice afecțiune oncologică, neoplazică are, de regulă, un corolar simptomatic de ordin general: scădere ponderală nejustificată, alterarea stării generale, scăderea capacității de muncă și, mai relevant - faptul că fiecare organ are simptomele specifice de suferință premonitorii, ca atare, un diagnostic precoce duce la depistarea maladiei și estomparea evoluției nefavorabile a stării morbide.
În practica mea, ca medic, de peste o jumătate de secol, îmi permit să fac o constatare, și anume: a institui măsurile de prevenție a unor patologii, precum și autoevaluarea tabloului clinic nu depind în mare măsură de nivelul de „instrucție", de pregătire profesională, folosindu-se celebrul slogan: „Io n-oi face vreo boală" și te trezești la un moment dat cu niște complicații redutabile, pentru care ai da toată averea, numai să scapi de patologia respectivă, care modifică, radical, calitatea vieții și, în afara faptului că tu devii un infirm, cu ample dizabilități fizice, ești și o povară pentru familie. Sper că vă dați seama la ce boală mă refer: acea maladie care evoluează silențios, nemilos, parșiv, tăcut, de unde și denumirea populară: RAC, și binemeritata expresie CA-ÎN-CER.
În SUA, pentru cei cu vârsta de 40-45 de ani, s-a instituit un program național obligatoriu pentru explorările de rigoare: bărbați - PSA (markeri tumorali prostatici) și colonoscopie; femei - testul Babeș Papanicolau, mamografie și colonoscopie. Dacă nu te-ai prezentat la medic pentru analizele respective, ți se taie calitatea de asigurat medical. Și la noi în țară, pe vremea ministrului Sănătății, Eugen Nicolăescu, s-a propus acest program, ideea fiind, ulterior, abandonată.
Referitor la vârstnici, concluzia practică este că nu se poate vorbi de un regim standard, ci de o individualizare stadială, condiționată de factorii menționați mai sus. Subliniez un fapt important, și anume: indiferent de multiplele concepții stipulate în literatura medicală cu profil gerontologic, cert este că apariția procesului de involuție a organismului este inevitabilă, pe fondul unor factori de risc cu care se confruntă ființa umană, evenimente cauzale care interacționează, se intercondiționează. În privința manifestărilor deosebit de polimorfe ale senescenței, acestea se produc într-o manieră individualizată, fiind influențate nu numai de capitalul genetic, ci și de cel epigenetic, câștigat în cursul vieții. Ca urmare a progresului general al medicinei moderne, la ora actuală se afirmă că în foarte multe țări europene a crescut rata medie a vieții. Astfel, s-a modificat structura populației, în cadrul căreia, cea de a treia vârstă (peste 65 de ani) deține pondere semnificativă. Un exemplu convingător îl reprezintă studiile efectuate în SUA, unde durata medie de viață reprezintă vârsta de 75 de ani. Tot în State, cercetările întreprinse relevă faptul că indivizii vârstnici reprezintă 11% din populație. Ei ocupă 40% din timpul activității medicilor, 86% având o boală cronică, iar 50% - cel puțin două afecțiuni generale, de lungă durată. În ce privește prelungirea speranței de viață în SUA, cercetările efectuate pe un lot destul de mare de subiecți au scos în evidență faptul că acest proces este consecința aplicării măsurilor de prevenire și reducerea morbidității generale, ameliorării alimentației și progreselor social-economice. Faptic, se explică astfel: s-au elaborat programe medicale - un pachet de explorări biochimice obligatorii și gratuite.
Să fiu sincer și la subiect: personal, de 5 ani, de când am fost depistat - relativ tardiv - cu adenocarcinom extracapsular de prostată de către confrații mei de breaslă, făcându-se o crasă confuzie cu prostatita cronică, nu beneficiez de gratuitate privind analizele de laborator pentru a ține în frâu acest ucigaș parșiv, tăcut, cu evoluție silențioasă, pentru monitorizarea evoluției. Motivul? Foarte simplu și scuzabil: „Nu avem fonduri" ori „Fondurile s-au epuizat". Ba, exact, să nu mint, o singură dată am nimerit, când aveau fonduri bănești alocate de Casa de Asigurări de Sănătate. Să admitem că n-aș avea o condiție materială corespunzătoare: aș fi putut, de multă vreme, să trec în „lumea drepților", la „loc cu verdeață" și hodină veșnică, fără cale de întoarcere!
Revenind la subiect, la noi în țară se estimează că populația ce depășește 75 de ani va fi de peste 2 milioane de persoane, dintre care 60% femei și 40% bărbați.
