Spunea cineva că este preot și la fiecare slujbă primește flori de la enoriași pentru vazele de pe masa Sfântului Altar, sau de la icoane. Îi place mult părintelui ca biserica să miroasă a flori. Într-o zi, după slujbă, a venit la părinte un băiețel, cam de 10 anișori și i-a zis:
- Părinte, ce faci cu atâtea flori? Le arunci? Dacă da, îmi dai și mie un trandafir, te rog?
A luat părintele un trandafir și I l-a dat copilului. Apoi, l-a întrebat ce face cu el?
- Vreau să i-l dau lui bunica.
Mami și tati au divorțat și am stat la început cu mama. S-a recăsătorit și m-a trimis la tata, dar el nu a vrut să stau cu el. M-a trimis la bunica. Ea e bună cu mine. Îmi dă să mănânc și are grijă de mine.
O iubesc mult și vreau să îi dau o floare.
Când a terminat povestea, părintele era copleșit. Avea ochii în lacrimi: „E cel mai frumos lucru pe care l-am auzit în viața mea, mărturisea preotul. Doar o floare nu e destul. Ia, te rog, dragul meu, toate florile de aici. Bunica le merită! Și tu le meriți!
